Jurnal

[DeletedUser]

Sunt o femeie indragostita si as face orice sa te aduc in lumea mea si sa te pastrez langa mine. Este un drept pentru care lupt iarasi si iarasi din nou.
Cu tine alaturi, idragostiti,timpul este infinit. Ne-a fost sortit sa fim impreuna si iubirea sa se oglindeasca in inimile noastre si chiar daca oceane ne despart tu sinti iubirea mea iar eu aud chemarea ta.
Ce pot sa fac?
Sunt o femeie indragostita si te intreb, ce altceva as putea face decat sa lupt pentru dreptul de a te pastra, iarasi si iarasi din nou...

 

[DeletedUser]

Respectele mele, Milady.

[video=youtube;QfE8ElZdj40]http://www.youtube.com/watch?v=QfE8ElZdj40[/video]

 

[DeletedUser]

Respectele mele, Milady.

uneori cred ca pentru mine special postezi aceste melodii.desi stiu ca e doar o coincidenta, si ca doar se intampla sa ne placa amandurora acest gen muzical, multam fain conte si ramai mai mult printre noi.

 

[DeletedUser]

Cu placere Milady, dar eu nu sunt omul care sa creada in coincidente.

 

[DeletedUser]

In noaptea asta imi apartii doar mie si mi te darui cu-atata gingasie.In noaptea asta pot vedea lumina iubirii in ochii tai dar oare si maine ma vei iubi la fel?Comoara ce-o impartasim oare va dainui sau este doar un moment de placere?
Asa ca spune-mi si nu voi intreba din nou, ma vei iubi si maine?
In seara asta fara de cuvinte, imi spui ca eu sunt sunt singurul dar oare inima mi se va frange atunci cand noaptea va intalni soarele diminetii?
************************************************** ******
Drogul tuturor oamenilor este iubirea.Atunci cand e impartasita, viata este frumosa si simtim ca o traim din plin caci iubirea este acel sentiment care te face sa zbori atunci cand iti este impartasita si iadul cel mai intunecat si chinuitor atunci cand nu poti fi langa persoana iubita sau cand aceasta din urma nu te doreste langa ea.
Ganduri, nelinisti, iubire, speranta si dorinta...o melodie superba pe care v-o dedic voua.

 

[DeletedUser]

Nici un cuvant nu se suprapune peste inlantuirea de armonii.Sufletul e liber sa sinta si sa creeze propria-i poezie descrisa de cuvinte. Un exercitiu bun pentru un inceput de zi...
Inchideti ochii si ascultati.Lasati-va sufletul sa teasa o poveste.La sfarsit o puteti chiat reda in cuvinte...
Sau, pur si simplu, doar relaxati-va ascultand...

 

[DeletedUser]

"Dacă poti găsi timp pentru a ma iubi voi ramane aici asteptandu-te. Daca vei fi vreodata liber sa-ti arati sentimentele eu voi fi aici asteptandu-te. Fii doar sincer.Si daca pentru a ma iubi nu gasesti timp, spune-mi caci sint cum nelinistea creste si ma doare nesiguranta asteptarii iar inima mea sangereaza.Rupe atunci orice legatura pentru totdeauna. Timpul e nemilos si nu iarta.Nu putem trai la infinit durerea.Ia o decizie, dragul meu, eu te astept.Inca astept..."

 

[DeletedUser]

Aceasta nu-i inceputul sfarsitului, aceasta-i doar reintoarcerea catre sine, catre inocenta,iubire devotiune traire, emotie.Nu te teme sa-ti arati slabiciunea si nu fi prea mandru de puterea ta, priveste-ti in inima, prietenul meu, caci acesta e reintoarcerea la sine, reintoarcerea la inocenta.Daca vrei, poti sa razi, daca trebuie, poti sa plangi numai fii tu insuti si nu te ascunde. Lasa vorbele lumii sa treaca pe langa tine si urmeaza-ti drumul. Oricat de greu ti-ar fi nu renunta la sansa de a-ti regasi inocenta caci aceasta nu-i inceputul sfarsitului, aceasta-i doar regasirea de sine.Fii tu insuti, nu te teme sa te arati asa cum esti, crede in destin...
(Fie ca vrem sau nu,fie ca ne temem sau ca o asteptam, pentru fiecare dintre noi vine vremea sa pornim pe un alt drum, un drum catre inocenta pierduta, un drum la capatul caruia ne asteapta un bilant si posibilitatea de a porni pe un nou drum .)

 

[DeletedUser]

El, pur si simplu, nu intelegea.De ce tocmai el? De ce tocmai ea? De ce ei?
Revedea totul in minte. O cunoscuse la munte. Inconjurata de copii si zapada.Rasete, zbenguiala, tipete de bucurie.Uitase de frig si ramasese privind-o ca hipnotizat minute in sir.Se dezmeticise intr-un tarziu, mult dupa ce ea plecase.Intors la hotel, nu putuse uita scena minunata la care asistase si, pentru prima data in viata, el, cel care nu-si dorea copii, visa sa fie inconjurat de copii iar ea sa vina si sa li se alature inbratisandu-l si spunandu-i cat de mult ii iubeste.Apoi o cautase ...
Nu-si putea scoate din minte chipul ei . Era furios si trist. Ea disparuse ca o naluca. Nimeni nu-i putuse spune nimic. Era de negasit. Cine era? De unde venea? Mii de intrebari...nici un raspuns.
Apoi, cand isi pierduse orice speranta de a o gasi, miracolul se produse.
Schia si cineva trecu pe langa el intr-o alunecare rapida. Nu-si putea da seama de ce dar pleca in urmarirea acelei persoane simtind ca trebuie sa o faca. Inima ii batea din ce in ce mai repede.Un val de caldura ii inunda tot corpul. Incerca zadarnic sa faca apel la ratiune. Bataile inimii il impiedicau sa gandeasca.
Ajuns la baza partiei o vazu.Isi scosese ochelarii si caciula lasand un par negru si des sa-i inunde spatele. Radea. Cineva ii spunea ca a scos un timp bun. Apoi se intorsese spre el. Simtise cum i se taie respiratia. Ea era raspunsul tuturor viselor lui desi nu era o frunusete rapitoare. Nu asa cum se obijnuise el sa caute. Nu. Ea era ca un copil. Avea ochii mari si verzi, parul lung si negru si un ras cristalin.
-Doriti ceva, domnule?
-Ce? A...nu, nimic...totusi ar fi ceva...imi puteti spune cum va numiti?
-Arina.Va simtiti bine?il intreba dintr-o data ingrijorata.
-Da...
Nu-si dadea seama ce anume o ingrijorase.De ce il privea atat de straniu. Cand se dezmetici, ea plecase din nou...
A doua zi o intalnise iar. De data aceasta isi facu mai mult curaj si o invita la restaurantul hotelului sau pentru a cina.La inceput il refuzase dar el insistase facand-o, in cele din urma, sa accepte.Se bucurase ca un copil de fiecare clipa petrecuta cu ea.
Curand au devenit de nedespartit. S-au intalnit si in Bucuresti. El era medic, ea studenta la medicina. Petreceau fiecare clipa libera impreuna. Nu simtea nevoia sa o aibe. Mintea ei il fascina. Deborda de optimism. Facea ca orice obstacol sa para un nor de fum. Gandea limpede si clar. Numai alaturi de ea se simtea un om intreg. Era ciudat, dar nu dorea sa grabeasca lucrurile. Avea impresia ca daca ar fi facuto, ar fi distrus pentru totdeauna un echilibru unic in univers. Cu cat o cunostea mai bine cu atat mai mult o dorea in viata lui. Radeau mult. Ea facea ca lumea sa para mai frumoasa, mai buna.
La doi ani dupa ce o intalnise la munte, o ceruse in casatorie si ea acceptase. Decorul era feeric.Se aflau pe malul mari.
Urmasera alti doi ani placuti, frumosi, fericiti...
In urma cu trei ore ii ceruse sa se intalneasca in fata cinematografului Patria. Spunea ca are sa-i dea o veste. Spunea ca va face din el un om fericit.De parca nu-i daruise fericire si pana atunci...gandi el zambind.
Ajunsese mai devreme si fu luat prin surprindere de o fosta iubita. Cosmina era o femeie frumoasa si stilata dar incapabila sa ramana statornica unui gand sau unui sentiment.Acum ii spunea ca il vrea, ca nu conteaza actualul lui statut.Ea il doreste si atata timp cat sotia lui nu stie, nu are ce rau sa faca.Furat de amintiri se lasa prins intr-un sarut patimas. Nici macar nu-si dadu seama ca lumea ii priveste. Apoi realiza ca isi tradeaza adevarata iubire si incerca sa o indeparteze de langa el pe tanara femeie.Tocmai se pregatea sa-i spuna ca nu poate face asta cand, intr-o strafulgerare de secunda o vazu pe Arina intorcandu-se si alergand spre trecerea de pietoni.
O strigase si alergase dupa ea dar un scrasnet de roti puse punct visului...
O privea intinsa in patul alb cu parul rasfirat pe perna.Dormea.Nimeni nu putea garanta nimic. Calmantele o tineau inlantuita in somn. Luna, intrand prin fereastra, facea ca ea sa para un inger rastignit in suferinta.Se scutura cu groaza. Ei nu i-ar place sa-l stie gandind astfel...
Ii prinse mana in mainile lui.Era atat de rece. Isi lasa capul pa marginea patului hohotind.
-Esti aici, dragul meu, asa cum banuiam.
Ridica capul privind-o uimit.N-ar fi trebuit sa se trezeasca. Nu inca.Dar se bucura ca o poate auzi desi se temea ca o va face sa sufere dandu-i vestea trista.
-Iarta-ma. Eu voi pleca. Nu puteam sa o fac fara sa-ti spun ca te iubesc. Te rog sa fii fericit si sa traiesti tu pentru amandoi.Promite-mi ca vei fi un om bun...promite-mi...
-Nu Ina,vom trai si vom fi fericiti impreuna.
-Dragul meu, nu se poate.Aici se despart drumurile noastre. Nu uita sa fii un om bun . Ti minte ce ti-am spus atunci cand ne-am casatorit?
-Tin minte totul.
-Ma rastigneste viata pe un altar cu spini...murnura ea.
-Si totusi, cu iubire in fata ei ma-nchin, continua el.
Atat. Inchise ochi si aparatele incepura sa tiuie strident.A fost indepartat.Nu era nevoie de el.
Nu mai era nevoie de el...
(din colectia "DRAME DIN CARTIERUL CU TEI" -rezumat)

 

[DeletedUser]

Lupta se terminase.
Acum, totul era atat de inutil, de prea tarziu...
Copilul ei plecase departe lasand in urma doar trupul inert pe care il strangea cu putere in brate vrand sa-l readuca la viata, sa-i simta freamatul, sa-i auda vocea cristalina, sa-i simta manutele neastamparate ravasindu-i parul .
-As vrea sa pot urla,se gandi,dar nu mai am nici lacrimi si nici forta sa strig. Am doar ura care ma sufoca, care ma face sa vreau sa-i distrug pe toti.
Stia ca el nu mai sufere si este liber dar asta nu-i adormea durerea intensa.
-Nu, va rog!se impotrivi cand asistenta se aproprie de ea vrand sa-i ia trupul fiului ei din brate.
-Curaj mamico, ii sopti aceasta incercand sa o indeparteze de trupul micut si plapand.
-Te rog sa pleci.Vreau sa raman numai cu el, intelegi?
Desi ar fi vrut sa o faca sa inteleaga ca trebuie sa-si faca datoria, ca risca sa-si piarda slujba aceasta atat de prost platita dar draga ei pentru ca o facea egala zeilor atunci cand reusea sa smulga mortii dreptul de a se face stapana pe sufletul vreunui micut aflat la granita dintre viata si moarte, ceva din ochii acelei femei o facu sa taca si sa paraseasca salonul.
In holul larg intalnin mai multe femei inlacrimate care priveau cu inimile stranse spre salonul din care tocmai iesise.
-Va rog, mamicilor...

***
Mintea omului....
Ciudat lucru, dar gandurile ei zburau inapoi in timp pentru a alege acele amintiri frumoase pe care la pastrase tainic in suflet si pe care , acum le elibera pentru a-i adormi durerea.
Ofta din adancul sufletului ei chinuit si se lasa purtata de vartejul amintirilor in acel luminos si frumos 1986.

(din colectia -"DRAME DIN CARTIERUL CU TEI")

 

[DeletedUser]

Lasa lucrurile sa se intample, traieste-ti viata cu bune si cu rele, cu zambete si cu lacrimi, cu tot ce iti ofera, pentru ca toate au un rost...Iubeste si lasa-te iubit/a, iarta dar nu uita, iar daca vei cadea, ridica-te si mergi mai departe...Nu uita ca ai dreptul sa faci ce vrei cu viata ta, sa alegi ce vrei si ca nimeni, inafara de divinitate, nu are dreptul sa te judece pentru modul in care iti traiesti viata..Fii sincer/a cu ceilalti, dar mai ales fii sincer/a cu tine si orice vei face, fa-o cu demnitate.O zi frumoasa in suflet si un weekend reusit pe masura inimi si sufletului tau!!.

 

[DeletedUser]

Nu cauta sa intelegi o femeie daca nu esti...femeie. Nici nu te-ar ajuta. Iubeste-o asa cum este ea si ea ti se va dezvalui singura, cu universul ei magic...
Nu uita ca o femeie stie singura cand sa-si descheie nasturii de la bluza.
Femeile cand isi ofera trupul unui barbat pun odata cu el si visele lor...
Poti tu sa iei cu tine atatea sperante si dorinte, stii tu, barbatul ei, ce sa faci cu ele?
Cati barbati au reusit sa vada tristetea din ochii unei femei, dupa ce si-a oferit trupul unui bărbat care nu a vazut in ea decat o bucată de carne?
Deschide bine ochii sufletului cand intri in viata unei femei si, mai ales in inima ei. Femeia e un vesnic copil si prin ea deveniti si voi, barbatii, copii... Doar ca voi nu vreti sa pricepeti ca femeia copil, este inocenta si nu naiva.
Nu intra cu cizmele murdare in sufletul ei. Bate-i la usa sufletului.Asteapta sa deschida.O va face daca vei bate cu inima curata.Si descalta-te cand intri. Numai asa ea va fi fericita sa-ti arate comorile adunate in atatia ani de singurătate.
Nu uita ca din lacrimi se nasc cele mai frumoase diamante! Priveste-o cum infloreste si bucura-te de toate clipele magice pe care ti le ofera. Fii fericit pentru ca tu ai fost ales si fa totul pentru a ramane singurul ales in sufletul ei.
Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu.

 

[DeletedUser]

E toanna...
In geam, printre picuri adormitori de ploaie , ne bate o noua zi superba.Nu te stramba a neincredere si nu te indoi de ceea ce spun eu acum.Ziua ce sta sa inceapa va fi superba pentru ca asa vrem noi, eu si tu, in cida ploii ce se cerne peste orasul inca adormit.
Tine minte, dragul meu/ draga mea,o piatra e deajuns sa sparga un geam, o vorba e deajuns sa franga o inima si o neintelegere poate sa distruga o prietenie.Cantareste cu grija fiecare cuvant inainte de al lasa sa plece de pe buze.Fii un om ingaduitor, iertator si iubitor.Da celorlalti tot geea ce e mai bun in sufletul tau. Buna dimineata tie.

 

[DeletedUser]

Dincolo de fereastra, ploaia continua sa cada in cascada.Aici, in cabana, era cald si bine, focul jucaus din semineu o facea sa se simta in siguranta si la mile departare de fierberea din natura.
Se intoarse zambind in fata focului admirandu-i in tacere jocul de lumini si umbre.
Il auzi miscandu-se, apoi distinse un geamat usor, ca o chemare sau ca un protest.Asta o facu sa abandoneze jocul flacarilor si sa il priveasca.Chipul lui parea impietrit in durere, umbre de teama si ura se succedau rapid in timp ce murmura ceva de neinteles pentru ea.Se aproprie usor de pat si ii mangaie tamplele soptindu-i la ureche cuvine linistitore.Apoi ii aseza bratul cazut pe perna si il inveli usor.Trasaturile lui se destinsera, chipul pana atunci incrancenat intr-o lupta ireala deveni bland ca al unui copil care si-a regasit jucaria pierduta.Acum, in aceste clipe magice, omul mandru si puternic redevenea copilul pe care ea il cautase in fiecare barbat intalnit dar nu-l gasise pana acum si nu putea sa nu-l iubeasca si sa nu-l doreasca cu toata puterea inimii ei.
-Te iubesc dragul meu.Te iubesc, sopti incet, mai mult pentru sine.
-Si eu,ramai, nu mai pleca.Stai aici cu mine.ii spuse prinzand-o incet de incheietura mainii si aducand-o langa el, in pat.Ramai..

 

[DeletedUser]

Uneori oamenii se întâlnesc aparent întâmplător,aparent la timp si aparent toate sunt minunate. Uneori, oamenii se pierd. Poate pentru totdeauna, poate din vina unuia, poate din vina celuilalt. Adevărul însă este că nu e vina nimănui şi nimic nu e aparent. Nimic întâmplător. Undeva, cândva, în univers două bobiţe din pulberea de stele s-au întâlnit şi s-au iubit. S-au alergat peste tot cerul, admirate si pizmuite de toţi îngerii şi şi-au promis să nu se uite. Şi nu s-au uitat. Inimile lor îşi vorbeau în tăcere si traiau armonia intregului univers.
Într-o zi, tăcerea s-a risipit .Viata i-a rechemat pe tarmurile ei, departe unul de celalalt. Pe unul l-a dus depatre, peste mări şi ţări. Pe celălalt l-a lasat pe un tarm de mare cu sufletul sfaramat. Amintirea a tot ceea ce au avut le-a fost luata dar nu le-a putut fi stearsa din suflet iubirea. Oricat de irational era acel sentiment, nu-l puteau ignora caci unul fara celalalt nu erau completi si simteau aceasta in fiecare fibra a fiintei lor. Nu aveau liniste si nu erau fericiti. S-au lasat totusi prinsi in capcana falselor iubiri si au trait intens durerea neimpliniri.Au plans mult, au regretat si nu si-au putut explica acel dor mistuitor sub imperiul caruia traiau.
Intr-un final, istoviti,tristi si plictisiti au renuntat la tot ceea ce cladisera luati de valtoarea vietii. Fiecare purta in suflet sentimentul ca, undeva, pe drum, pierduse ceva atat de important incat acum platea cu suferinta acea pirdere.Aveau totusi credinta ca viata lor nu s-a sfarsit...
Uneori oameni-si trăiesc viaţa şi viaţa îi iubeşte. Aparent întâmplător, aparent la timp viata i-a adus impreuna si inca din primul moment au stiut ca sunt unul al celuilalt.Dar nimic nu este aparet si nici intamplator...
În realitate însă, totul este o poveste scrisă undeva, departe in timp, pe vremea când sufletele ştiau să se nască frumos unul altuia pentru a-şi rămâne eternităţi.

 

[DeletedUser]

Cand sora medicala a venit sa o anunte ca are o vizitatoare,nu i-a venit sa creada. Cine putea sa stie ca ea se afla acolo, in acel spital? Toti cunoscutii credeau ca este in Italia pentru a-si vizita o prietena. Nimeni nu stia ca, de fapt, ea se afla in Los Angeles si, cu atat mai putin, motivul pentru care se afla aici.
-Buna dimineata Daniela, ii spuse zambind stingher femeia care tocmai intrase in salon.Numele meu este Rainer Helena. Tu nu ma cunosti desi eu te stiu de mult timp. Simt ca trebuie sa repar o gresala. L-am iubit. Il iubesc, dar el nu traieste decat pentru tine. De fapt, cred ca niciodata nu a iubit pe altcineva inafara de tine.
-Cred ca e o gresala la mijloc. Ma confundati cu altcineva.Eu sunt pentru prima data in state, deci, nu pe mine ma cautati.ii raspunse zambind amuzata.
-Nu. Nu este nici o confuzie si veti intelege citind aceste file.Sunt ale dumneavoastra.Am sperat ca timpul va sterge icoana dumneavoastra din inima sotului meu dar am gresi incapatanandu-ma sa-l retin aici cand el tanja dupa singura femeie pe care a iubito vreodata.. V-am cautat si in Romania dar nu mai erati la adresa. Nu mai aveati nici acelasi numar de telefon...In fine, pentru mine e dureros sa-mi recunosc infrangerea dar e si o mare usurare sa scap de o vina care ma apasa de atata timp si sa incerc sa indrept tot raul facut. Regret ca sunteti in aceasta situatie si va doresc insanatosire grabnica.
-Totusi...
-Va rog doar sa nu ma judecati prea aspru si sa ma iertati.Sunt fericita ca in lume exista femei ca dumneavoastra,care pot naste in sufletele oamenilor astfel de iubiri puternice,mai spuse punand pe pat un pachet invelit in hartie rosie, apoi se intoarse si parasi salonul nedandu-i sansa sa mai spuna ceva.
Din ce in ce mai nedumerita, Daniela privi pachetul intrebandu-se ce contine. Il desfacu si gasi inauntru un caiet vechi cu filele ingalbenite
Pe prima pagina era scris cu litere frumos conturate:
Ganduri pentru Daniela
Lacrimi fierbinti isi croira drum printre gene si se revarsara in torent pe obrajii palizi.
Recunoscuse scrisul...

***Doar a mea-din colectia Drame din cartierul cu tei***

 

[DeletedUser]

DECEMBRIE 1988

Te priveam cum dormeai in bratele mele, povara dulce a sufletului meu si am inceput sa plang pentru noi, pentru tine, pentru tot ce ar fi putut sa fie frumos dar nu va mai fi.
Nu meriti suferinta pe care te voi face sa o simti dar nu pot altfel.Te iubesc mai mult decat credeam ca voi iubi vreodata.Tu esti raspunsul tuturor viselor mele, esti tot ceea ce un om ar putea dori de la viata. Nu pot pleca pur si simplu si sa te las aici. Prefer sa mor avandu-te alaturi decat sa caut o iluzorie vindecare departe.
Credeam ca va fi simplu sa-ti spun ca am o tumoare cerebrala maligna si doar un an de trait, dar mi-e atat de greu sa-ti dau aceasta veste. Stiu ca in timp vei realiza singura ca ceva nu-i in regula, ca eu nu mai sunt eu sau ca durerile cumplite ma vor impiedica sa te iubesc asa cum inima mea nu va inceta niciodata sa o faca.
In noaptea aceasta, privindu-te, am luat decizia de a pune pe hartie fiecare gand al meu, ca atunci cand eu nu-ti voi mai putea spune cat de mult te iubesc si cat de fericit m-ai facut in acesti doi ani de cand suntem impreuna, cuvintele incredintate ei, sa ti-o spuna pentru mine.
Este iarasi iarna, draga mea. O iarna de vis asa cum iti place tie.Ne-am refugiat aici, la cabana noastra, pentru a petrece cateva zile linistite departe de Slanic Moldova si tumultul vacantei studentesti la care vom reveni imediat dupa Craciun pentru a ne reintalni prietenii .
Era tot iarna si intaia data cand te-am vazut. Eram in Slanic Moldova imptreuna cu cativa prieteni cand, intr-o seara ai navalit in sufletul meu si nu te-am mai putut indeparta de atunci.Pareai un vis, o plazmuire a noptii de iarna asa cum patinai sub lumina felinarelor in timp ce din cer se cermeau intr-un dans usor milioane de fulgi de zapata. Imbracata toata in rosu pareai o flacara in mijocul gheti.Nici macar nu-ti pasa ca se oprisera mai multi oaneni sa te priveasca si fascinati de ceea ce vedeau nu indrazneau sa intre pe gheata patinuarului improvizat.Erai atat de frumoasa, draga mea, si traiai intens acele clipe rupta de realitate ca intr-un joc in care nu puteai fi decat tu si iarna...

***Doar a mea- din colectia Drame din cartierul cu tei-(continuare)***

 

[DeletedUser]

Dintr-o data constati ca vietile voastre s-au intersectat de mii de ori inainte fara sa stiti, fara sa vedeti,fara sa cunoasteti. Desi credeati ca sunteti doar parteneri intr-un joc stupid, mergand cot la cot in campanii interminabile, intretinand discutii usoare si amuzante pe un forum prafuit pentru ca timpul sa treaca mai usor, va dati seama ca viata a facut de mult pasul spre etapa urmatoare si ca sunteti parteneri intr-un joc periculos in care sfidati moartea in fiecare clipa pentru ca nu vreti sa fiti captivii rutinei si pentru ca va spuneti ca nu trebuie sa asteptati moartea, care oricum va veni, cuminti si resemnati acasa.Recunoasterea aduce cu sine o eliberare.Gandul te poarta in lumea fanteziei.Pentru o clipa te intrebi cum e posibil,e oare real,de ce pana acum nu ai vazut si nu ai stiut?Vrei sa scuturi lanturile, sa fii liber, sa traiesti, sa uiti de norme dar lanturile sunt prea puternice si ramai captiv intr-o viata in care s-a asternut de mult linistea peste sentimente pastrand pentru tine doar jocul in care sfidezi clipa de clipa moartea.

 

[DeletedUser]

Nu-mi intoarce spatele, am nevoie de iubirea ta caci tu esti singura la care am visat.Nu-mi intoarce spatele ,nu-nchide usa caci tu esti singura la care am sperat. Vino si strange-ma-n brate, am nevoie de calauzirea ta. Hai vino si condu-ma in locul unde vreau sa fiu! Ramai cu mine. Iubirea e singura pentru care ma rog...Ramai cu mine. Da-mi puterea de a merge mai departe. Ramai cu mine iar imimile ne vor arata calea de urmat. Ramai cu mine, fii tu refugil meu atunci cand ingerii dispar...

 

[DeletedUser]

In aceasta seara va propun sa urmariti cu atentie aceate trei clipuri care au la baza povesti reale.Ultimul se bazeaza pe povestea unei prietene dragi din japonia.Dar nu asta conteaza ci frumusetea sufletului uman, iubirea si puterea de sacrificiu...Pentru ca acesti oameni exista, lumea merita o sansa in ochii divinitatii.