Jurnal

[DeletedUser]

cand iubesti...frumoasa melodie...


da conte, eu cred ca exista coincidente. si exista multe lucruri pe care nu le putem intelege si explica.
de ce? cum? cand? sunt intrebari ce-si cauta raspunsul dar uneori raspunsul se afla in noi desi il cautam in ceilalti...

 

[DeletedUser]

[video=youtube;UxuPYJwOycQ]http://www.youtube.com/watch?v=UxuPYJwOycQ&feature=related[/video]

"Incheierea acestei povesti nu are un Happy End , din contra , cei doi au devenit straini , ea a ales sa isi traiasca viatza si sa nu mai creada in vise , el desii o iubeste prefera sa viseze ......"

 

[DeletedUser]

frumoasa melodie conte.
prea trista pentru ce se intampla in tara mea si nedorind sa aduc politicul in dialogul meu cu voi nu voi posta o vreme.probabil, dupa ce voi lua o decizie in ceea ce priveste viata mea de acum incolo, voi reveni chiar si in joc.

 

[DeletedUser]

Take your time, Milady. See you around.

 

[DeletedUser]

Sunt oameni a caror menire este aceea de a-i ajuta pe ceilalti sa mearga mai departe, sa treaca peste clipele grele si sa reinvete sa iubeasca. Ei nu cer nimic. Sunt acolo atunci cand este nevoie de ei si se retrag discret atunci cand nu mai sunt doriti, fara sa puna intrebari si fara reprosuri. Desi nu sunt psihologi, au calitatea nativa de a sesiza un dezechilibru si de a face ca lucrurile sa revina la normal. Sunt si barbati desi numarul femeilor cu aceste calitati ii depaseste cu mult. Acesti oameni sunt "oamenii far" sau "oamenii doctori pentru suflet".
Ascultand aceasta melodie mi-am amintit de acesti oameni minunati si le-o dedic dorindu-le ca si pentru ei sa existe "oameni far" care sa le fie alaturi deoarece din cand in cand trebuie sa se opreasca si sa se gandeasca la ei. Daruind doar si neprimind la randul lor iubire vor sfarsi prin a se stinge...

 

[DeletedUser]

O floare...o floare pentru un zambet...


[video=youtube;TUBAKJbvE5g]http://www.youtube.com/watch?v=TUBAKJbvE5g[/video]

 

[DeletedUser]

O poveste trista...
Si cat de putin a lipsit sa fie o poveste cu final fericit.Vrand sa rascumperi o vina imaginara te faci vinovat de condamnatea tuturor la suferinta.Decizii de moment sub impulsul durerii...Trecerea vinei catre celalalt...Incarcari emotionale ce nu-si au rostul...Refuzul de a gandi logic.Am putea vorbi mult pe aceasta tema dar, acolo unde voi vedeti doar romantismul situatiei eu vad condamnarea la nefericire.Alegerea corecta ar fi fost sa-i doneze un ochi...

 

[DeletedUser]

Funny thing.

Stiu clipul asta de cativa ani si intotdeauna am avut o nelamurire. Eu am senzatia ca finalul "povestii" e stupid, ca sa nu zic neterminat. Si cu toate astea, nu inteleg de ce ar fi fost alegerea corecta asta?

Ok, eu sunt un romantic incurabil, dar una nu o exclude pe cealalta

 

[DeletedUser]

1.ar fi rezolvat ambele probleme (pierderea vederii in cazul ei si o falsa culpa in cazul lui).
2.ambii si-ar fi putut continua viata si activitatile zilnice.
3.ea ar fi apreciat oricum gestul lui si nu ar mai fi simtit vina pentru pierderea suferita de el.
4. puteau sa ramana impreuna, sa traiasca, sa se iubeasca, sa-si continue carierele...
In plus filmul mi se pare absurd, vizand doar latura emotionala si netinand seama de realitate. Nicaieri in lume nu se accepta prelevarea ambilor ochi de la un donator viu.
Imi aduc aminte cat de mult rau pot face astfel de filme cand, dupa primul val de telenovele tinerii parca o luasera razna.
In plus, mult mai bun mi s-a parut un film indian realizat cu 15 ani inaintea acestui film care, desi viza aceeasi latura emotionala nu avea derapaje extreme. Este vorba de o fata oarba si un baiat bolnav de leucemie.Inainte sa moara el decide sa-i doneze ochii...
Emotii, suferinta, durere dar doar durerea pierderii unui bun prieten nu si tortura faptului ca ai fost beneficiarul unui sacrificiu total.
Vina...transfer de vina...

 

[DeletedUser]

Exista un loc magic pentru fiecare dintre noi, un loc unde visele pot deveni realitate si grijile dispar parca evaporandu-se, un loc unde iubirea se afla la ea acasa si stelele sunt pe cer doar pentru a-ti indeplini toate dorintele.
Inca o data, pentru a cata oara, m-am convins de puterea incredibila a gandurilor noastre. Eram trista, aproape ca-mi venea sa plang. De mult prea multa vreme viata mea nu-si mai gaseste un sens. Am renuntat la mult prea multe in numele a ceva efemer, m-am negat pe mine, m-am exilat intr-o lume care nu-i a mea si care ma face sa ma sting incet, incet, desi am invins boala. Prinsa in acest hatisi de ganduri triste aproape ca nu luam in seama muzica ce se revarsa in toata casa cand ceva mi-a atras atentia-poate ritmul…poate vocea…
Am inchis ochii si am inceput sa-mi inaginez un cer senin, pasari albastre, multa verdeata, lumina si o casa alba printre stanci. In clipa urmatoare eram in casa plimbandu-ma prin camerele cu mobila alba. Perdele din panza de in alba dansau in vant lasand cand si cand sa se zareasca coroanele copacilor si covorul fin de iarba zmaltat cu flori…
Astazi, o prietena din romania mi-a telefonat sa ma intrebe daca vreau sa transform in pensiune o casa aflata intr-o zona superba la munte si apoi sa continui sa o administrez, iar o alta prietena din grecia imi propune sa ma mut in casa ei pentru ca ea pleaca pentru cinci ani impreuna cu sotul ei care a primit o misiune diplomatica.
Ambele case sunt albe …

 

[DeletedUser]

"De mult prea multa vreme viata mea nu-si mai gaseste un sens..."

Traieste!

 

[DeletedUser]

Vai conte, crezi ca n-o fac?

 

[DeletedUser]

La multi ani tuturor sarbatoritilor acestei zile. La multi ani fiicei tale Oana.

 

[DeletedUser]

Pentru mine, acest cantec este special. Imi atinge inima si-mi face sufletul sa vibreze intr-un mod straniu, ca o anticipare sau ca un regret greu de definit...
Totul in jurul nostru se schimba, fie ca vrem sau nu. Vedem cum omul de langa noi se schimba... simtim cum sentimentele celor din jur se schimba…Timpul trece…Nimic nu ramane la fel…O-volburare de anotimpuri ale sufletului...O trecere in revista...Un simplu fapt divers...
Simtim cum uneori inima noastra se frange in mii de bucati, dar o recompunem mereu si mereu adunand laolalte fiecare particica, facand-o sa vibreze iar, imbracand-o in lumina astrelor si-mcalzind-o in armonii celeste pe care numai ea le poate auzi...

 

[DeletedUser]

POVESTE

Lacul de argint in noapte imi pare.
Pe unda lui lina o salcie plange
Iar luna cea plina imi pare o floare
Ce din lumina puterea isi strange.

Din aburul lunii coboara o fata
Frumoasa la chip, cu pletele-n vant,
Ca niste valuri de noapte-nstelata
Si-n jur raspandeste doar farmec si cant.

Si trece, frumoasa, cantand peste ape
Iar lacul se tulbura tot mai adanc.
Din unda-i albastra un tanar apare-
O cheama pe fata si-n brate se srang.

Inlantuiti plutesc peste ape.
Ea se apleaca pe umarul lui
Dorind sa il simta tot mai aproape,
Sa-si uite tristetea in bratele lui.

Dar canta cocosii si fata tresare.
Priveste spre luna, se uita la el.
Clipa de acum eterna ii pare
Si incarcata de vis si mister.

Ea stie sarmana ca il va pierde.
Blestemul iubirii i-l va rapi...
Cu brate de ceata, in unda cea verde,
Zanele apei il vor inlantui.

El o priveste dar nu o mai vede.
O striga si alearga pe ape de jad.
Chemandu-si iubita el simte c-o pierde...
In ochi are lacrimi, obraji ii ard.

Ea se transforma in raze de luna
Si plange cu roua din ochii de azur;
Ar vrea ca iubirea dinou sa i-o spuna,
Dar nu zareste decat noaptea din jur...

Uneori, intamplari stranii fac ca viata noastra sa devina de neinteles. Lucruri pe care mintea noastra le ignora fac totusi parte din noi si, vrem nu vrem, le intelegem sau nu, ele se manifesta...
In mod normal, un suflet are nevoie de un trup pe care il cladeste inca din prima secunda de viata, dar uneori , in urma unor traume, atunci cand un suflet isi pierde trupul renuntand sa mai lupte pentru el, un alt suflet ratacitor, inlantuit de lumea aceasta prin iubirea celor dragi sau prin dorinta de a i se face dreptate, ii poate lua locul. Partial isi pierde amintirile pe care treptat le regaseste, uimindu-i pe toti ceilalti care nu inteleg schimbarile prin care trece, si modul radical in care uneori isi schimba caracterul.

 

[DeletedUser]

PENTRU LARI

O fetita tot striga:
Unde-i papusica mea?
Uite aici o papusica.
Nu imi place ca-i prea mica!
Uite alta mai frumoasa...
Nu o vreau ca e prea grasa!
Ia o alta jucarie...
Vreau papusa din cutie!
Nu-i cutie, e vitrina,
Iar frumoasa balerina,
In costum de arlechin
Nu-i papuse-i manechin.

**Hanna Ariel Queen-11 octombrie 1990**

 

[DeletedUser]

Ce rost mai are?
Ce rost mai are sa revezi in gand
Cum frunzele din anii ce-au trecut
Sunt putrezite astazi sub zapezi
Ca ochii dragi pe care nu-i mai vezi-
Ochii aceia mari si visatori,
Ce iti umpleau inima de fiori
Si te faceau atat de fericit
Spunandu-ti ca etern vei fi iubit.
Ce rost mai au visele de amor,
Cand n-ai sa mai traiesti betia lor,
Cand tot ce-a fost, acuma e pierdut...
Ca frunzele din anii ce-au trecut.

**Hanna Ariel Queen-15 august 1987**

 

[DeletedUser]

Da, vine o zi...
Oricat de mult am dori, nu o putem opri.Oricat de mult am vrea sa oprim timpul in loc nu o vom putea face.
Nu ma intreb de ce eu. Nici macar de ce iar eu. Stiu ca totul este o lectie si daca se repeta inseamna ca inca nu am invatat-o.
Ma opresc o clipa si privesc cerul, oamenii care trec pe langa mine, copacii purtand pecetea fermecatoare a toamnei in asteptarea somnului de iarna si stiu ca nu am de ce sa ma tem. Totul renaste, totul se transforma, totul e etern.
Da, vine o zi...

- - - Updated - - -

Nu stiu de ce...

Nu stiu de ce nu pot sa-ti spun
Ce ganduri tainice in minte adun,
Ce clipe de taina in vise traiesc
Si cat de mult imi doresc sa iubesc.

Nu stiu de ce nu poti sa-ntelegi
Si-n calea iubirii nu poti sa alergi,
Cand viata-i o floare, o clipa prea scurta
Si inima noastra de minte n-asculta.

Nu stiu de ce nu pot sa te chem.
De focul iubirii tu fugi; eu ma tem.
Si totusi iubirea ne-nvaluie greu-
O simt cum vibreaza in sufletul meu.

Nu stiu de ce nu pot sa te uit.
Esti omul pe care mereu l-am iubit.
Te port in inima, in suflet si-n minte;
In mine-i doar iarna si albe morminte...

 

[DeletedUser6817]

Am voie sa postez si eu aici? Sper ca da...

Maria plange la balcon si patru morti in dormitor
ii zac artistic pe covor.
Maria plange si nimeni nu-i aduce o batista curata
sau un paracetamol.

Maria plange si aia zici ca dorm...

Merge-n bucatatie tarand plapuma
ca o bucata grea de carne, pune apa la fiert
, face cafea, ochi plini de sare. Deschide frigiderul, doldora de sticle goale,
borcane, pastile si supozitoare, nici urma de mancare.
Stomanacul priveste in gol,
"cafea si portocale, un mic dejun de campion", zice Maria cautand o cana.

"Nimic nu se compara cu o tigare si o cafea pe burta goala"
si nu gasea o ceasca-n toata casa, asa ca lua o halba
, turna cafeaua calda si o porni spre cada.

Pasi de felina, zice "am nevoie de un dus rece"
si mai sorbea din cofeina. Apa curata, baia mica si Maria se dezbraca intr-o clipa.
E arma alba, ochi de ambra in oglinda ei murdara.
Gura calma, musca buze, fruntea-n palma, parca-si cere scuze.

Calca-n bataia dusului, geamul deshis, orasu-ntins, culoarea tusului,
Suvite ude, frisoane, batai in tample ca pansoane
cu flutri in stomac topiti si inima in dinti..

...Viata-i frumoasa fara tine si cu asta basta,
Spune-mi tu femei care se bucura cand aud asta...

 

[DeletedUser]

Taci!
Si muzici fara seaman te vor inconjura...
Taci!
Invata sa asculti...
Doar taci...