Ora de poezie

DeletedUser6312

Guest
Adu-ti aminte
de Christina Georgina Rosetti

Să-ţi aminteşti când eu voi fi departe,
În ţara fără drumuri înapoi,
De ziua când, de mână amândoi,
Întârziam clipita ce desparte.

Să-ţi aminteşti de-un nume scris pe-o carte...

Să-ţi aminteşti atunci când niciodată
Nu vom mai ţese gând de viitor,
De serile când împleteam cu dor
Cununi de visuri pentru viaţa toată.

Iar dac-o fi să uiţi că mai exist,
Nu-nvinui destinul, nu fi trist;
Căci vei zâmbi cândva de ce-ai simţit,
Mai bine mă cufundă-n întuneric
Decât să-ţi aminteşti că m-ai iubit!
 

DeletedUser

Guest
Ce poezie morbida. Cred ca autoarea s-a sinucis dupa ce a creat aceasta drama literara ...hahaha
 
Nihilius

Nihilius

Membru activ
O, nebunule, care incerci - Rabindranath Tagore

o, nebunule, care incerci
pe tine insuti sa te cari
pe proprii tai umeri
o, cersetorule care vii sa cersesti
la propria ta usa !
lasa-ti povara-n mainile aceluia
care poate sa ti-o care toata
si nu privi cu jind in urma niciodata!
dorinta ta lumina lampii-o stinge
de cum rasuflul i-l atinge
ce pacatos !
sa nu primesti nici daruri, nici odoare
din palmele-i murdare.
primeste doar ce-ti daruie
cel ce-n iubire sacra staruie.
 
Nihilius

Nihilius

Membru activ
HAINA MAI MULT E PRIVITĂ DECÂT PERSOANA CINSTITĂ

Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat,
Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat;
Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga,
Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga;
Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos,
Îl puseră şi pe dânsul în colţul mesii de jos.
Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă,
Şi la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă;
Dându-i hainele acela, se-mbrăcă galant pe loc,
Puse şi-o blană asupră-şi, cu postav roşu de foc,
Şi aşa mergând el iarăşi la nunta ce-a fost chemat,
Cum îl văzură nuntaşii, cu cinste l-a-ntâmpinat:
- Poftim, poftim, Hogea - efendi, către dânsul toţi zicând,
L-a pus tocma-n fruntea mesii, fiecare loc făcând.
El dacă şezu la masă ş-a-ntins mâneca în vas,
Zicând: - Poftim, poftim, blană, mănâncă ce e mai gras !
Îl întrebară nuntaşii: - Hogea-efendi ! zicând,
Pentru ce o faci aceasta, ş-întingi mâneca mâncând ?
- Pentru că, el le răspunse, eu întâi când am venit,
Cu hainele cele proaste, nimenea nu m-a cinstit,
Şi când v-am dat bună ziua, abia mi-a zis: "Mulţămim",
Iar cum venii cu acestea, toţi mi-au zis: "Poftim, poftim !"
De aceea şi eu blana să mănânce o poftesc,
Căci văz toţi privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc.
 

DeletedUser6312

Guest
Filosofia dragostei
de Percy Bysshe Shelley

Trec izvoarele în râuri,
Râurile curg spre mare.
Nevăzute, limpezi brâuri
Leagă boarea de-altă boare.

Nu-i nimic stingher în Fire.
Toate tind să se îmbine
Într-o tainică iubire -
De ce nu şi eu cu tine?

Munţii-aştern pe cer săruturi
Val pe val se-mbrăţişează.
Care-i floarea fără fluturi?
Am fugi de ea, cu groază.

Soarele în braţe strânge
Globul. Luna-n mări se scaldă.
Ce-ar fi viaţa mea? – s-ar frânge
Fără sărutarea-ţi caldă.
 

DeletedUser

Guest
"Canta un om , pe drum de seara.
Trecea, cantand incet pe drum.
Stiu eu?Poate canta sa-i para
Drumul mai scurt,
Ori, poate, cum,
Era asa frumos afara,
Poate canta ca sa nu-l doara,
Ca-i singur, numai el pe drum."

Elena Farago
 

DeletedUser

Guest
Barbatul si femeia - de Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.
 

DeletedUser

Guest
Trei iezi cucuieţi
Uşa mamei descuieţi!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n ţâţe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieş
În călcăieş,
Smoc de flori
Pe subsuori.
:p:p
 

DeletedUser6312

Guest
Dar despre iubire, stapane?
de Khalil Gibran

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.
 

DeletedUser6312

Guest
Durere, fii cuminte...

de Charles-Pierre Baudelaire

Durere, fii cuminte şi nu-ţi ieşi din fire,
Doreai să vină seara? Priveşte-o, a venit!
În vînătă-nnoptare oraşul s-a-nvelit,
Dînd unora odihnă, şi altora mîhnire ...

În vreme ce mulţimea de muritori mişei,
Sub bicele Plăcerii, călău fără-ndurare,
Culege remuşcarea la josnica serbare,
Durerea mea, dă-mi mîna, noi să fugim de ei!

Hai să fugim! Priveşte cum anii morţi se pleacă,
În straie-mbătrînite pe-al cerului pridvor!
Regretul cum se-nalţă din ape zîmbitor!

Şi soarele cum scade sub boltă să se culce...
Şi ca un lung linţoliu din Orient cum pleacă...
Auzi, auzi tu scumpo cum vine noaptea dulce?
 

DeletedUser

Guest
Ştefan Augustin Doinaş-Doar tu

Când omul, prăbuşit, la început,
în iarba duşmănoasă şi-n ţărână
adulmecă-n ţârâşul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălţau din lut
şi, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
şi se-agaţă de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl aminteşti doar tu.
 

DeletedUser

Guest
Mateiu Ion Caragiale ~ Domniţa

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprincene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe.
 

DeletedUser6312

Guest
Dorinţa de C.A. Rosetti

De ce nu sunt dumbrava, ce seara pe răcoare
De braţ cu un prieten ţi-e drag a vizita?
De ce nu sunt o roză, de ce nu sunt o floare
C-atunci gândesc, o, dragă, că tu nu m-ai uita!

De ce nu sunt zefirul ce sânu-ţi răcoreşte,
De ce nu sunt parfumul ce pui pe haina ta!
De ce nu sunt eu valsul ce şoapta îţi lesneşte,
C-atunci aş crede lesne că tu nu m-ai uita!

De ce nu sunt sticluţa cu apa înflorată
Ce-n toată dimineaţa îţi spală faţa ta,
De ce nu sunt oglinda frumoasă ce te-arată,
C-atunci aş fi mai sigur că tu nu m-ai uita!

De ce nu sunt eu luxul ce sufletu-ţi iubeşte,
De ce nu sunt podoaba ce pui pe fruntea ta!
De ce nu sunt eu slava ce inima-ţi doreşte,
C-atunci aş fi prea sigur că tu nu m-ai uita!

Dar vai! Nu sunt nimica! Sunt, simplă, o fiinţă
Ce-a te iubi din suflet amorul m-a-nvăţat;
Eu nu am alte daruri decât a mea credinţă,
Şi de aceea, crudo! mă tem că m-ai uitat!
 
Nihilius

Nihilius

Membru activ
Nu ştiu cum s-a făcut de Magda Isanos


Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mândru şi încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunătoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu ştiu cum s-a făcut.
Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
ca-n nopţile copilăriei mele.
 

DeletedUser6312

Guest
Romanţa celor ce se vând

de Ion Minulescu

Se-ngroapă soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca şi mormântul
Înşelătoarelor ce mor
Neplânse de amanţii lor!

Pe la ferestre-şi plimbă vântul
Tristeţile sfârşitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă - cântul
Chitarelor
Îşi ia avântul...

Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanţi artişti -
Toţi ne'nţeleşi şi mari,
Toţi Crişti...
Îşi beau iubirea, fredonând
Romanţa celor ce se vând.
 

DeletedUser6312

Guest
Rainer Maria Rilke - Cantecul Orbului

Sunt orb, voi cei de afara, e silnicie grea,
ceva fara sens, un blestem, e ceva
precum o zilnica povara.
Pe bratul femeii mi-asez mîna grea,
pe griul cenusiu e sura mîna mea
si ea ma conduce prin golul de-afara.


Trecînd, forfotind, va imaginati
ca altfel ca piatra pe piatra sunati,
dar va amagiti : numai eu
traiesc si sufar, fac zgomot mereu.
E-un tipat fara de sfîrsit în mine
si nu stiu, din inima sau pîntec vine.


Recunoasteti al cîntecelor son?
voi le cîntati mereu pe alt ton.
Caldura luminii, în orice dimineata
pe usa deschisa în casa o primiti.
Si aveti un simt, asa, de la fata la fata,
de aceea va îngaduiti
 

DeletedUser6312

Guest
Deseara ce vei spune

de Charles Baudelaire

Deseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei preafrumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nviorara iar?

- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sînt;
Patruns de duh e trupul-i ca plasma îngereasca;
Privirea ei ne-mbraca în luminos vesmînt.

Oricînd, în toiul noptii si în singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacara danseaza

Si spune:"Sînt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si îngerul de paza."
 

DeletedUser3457

Guest
Dedicatie catre.... '' prietenii mei'' de Lord Toor :))

Inca o seara incepe glorios
Manticore in aer, nimeni nu sta jos
Barcute pline, agitatie
Usoare care fac senzatie...

Hei, deodata se opresc ochii mei
Te vad privind atent fix in ei
Hai da o furtuna pe mare ca sa stiu ce vrei...

Navele cuceritoare ne dau fiori
Navigheaza pana in zori
Si orasul tau e ideal
O noapte fara egal.

Era ora 3 si tot ce va doriti
E un semn divin
O noapte alba, zambete in exces
N-avem nici un motiv serios de stress.

Navele cuceritoare ne dau fiori
Navigheaza pana in zori
Si orasul tau e ideal
O noapte fara egal.

Calareti, Care de lupta, Prastiasi, Harpii in exces
Stau bine, cam bine, nimic anormal
Minotaurii la locul lor evident
Deci 1-2-3-4-5-6
Sunt in fuga toti sau avem deja victime care lejer
Se retrag la somn,neputinciosi
Dar stop, sunati la 112 rapid,
Chemati Salvarea, pompierii si Politia
Esti lovit, ametit, abosorbit
O pereche de hidre te-a naucit
Atasati normal, eficient, la o fata de Medusa si o nava rapida
Si va rog, as mai vrea urgent
Un stilou sa-ti introduc orasul ïn testament.

Navele cuceritoare ne dau fiori
Navigheaza pana in zori
Si orasul tau e ideal
O noapte fara egal.
 
Ultima editare de un moderator:
Trebuie să te autentifici sau să te înregistrezi pentru a răspunde aici.
Sus