Ora de poezie

[DeletedUser6312]

Romanţă fără muzică

de Ion Minulescu

În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...

 

[DeletedUser]

Am doar o strogfa mica....
dar compusa de mine,EmperrorAntares

A trecut intai o nava,
Pe deasupra norilor,
S-a auzit o voce grava,
BUNA SEARA CIORILOR

 

[Nihilius]

Ideal - Anania, Valeriu

În nopti auroră, în zile amurg,
te-aştept printre clipe şi clipele curg,
cu gândul te chem, cu gândul te-alung,
pornesc către tine, la tine n'ajung.

Ce demon sau înger te mână cu zor
spre steaua fugară pe-o dâră de dor,
mereu lângă mine, mereu peste zări,
purtându-mi nădejdea pe ninse cărări?

Te caut prin hăuri, te caut prin lut
cerşindu-ţi fantoma, cu glasul pierdut,
iar astăzi, prea gârbov cu duhul şi şters,
îmi tremură mâna pe-o undă de vers.

Cu gândul te-alung, cu gândul te chem,
purtat peste clipe de-acelaşi blestem,
de-a pururi să caut prin lumea de stele
luminile tale, luminile mele.

 

[DeletedUser]

Îndoială

Că ne-am iubit – nu-i nici o îndoială
Că ne iubim – ne îndoim puţin...
Căci poate că stupida plictiseală
Ne-a strecurat în suflete venin.

În veacul strâmb şi plin de umilinţe
Şi ros de piedici şi-ncercări groteşti,
Lipsit de sensuri, taine şi credinţe –
E tot mai greu şi tragic să iubeşti.

Şi totuşi, plin mi-e sufletul de tine
Iar inima mea bate-n pieptul tău...
Dar nu mai ştiu de asta-i rău sau bine –
Şi tot mai des mă simt meschin şi rău.

Mă arde-n noapte aspra întrebare
De-i dragoste-ntre noi sau doar un joc...
De nu cumva ne minţim cu ardoare –
Şi-i aşteptăm sfârşitului soroc.

Ce trist ar fi să fie doar minciună
Să fim doar jalnici şi banali bufoni!
În lumea asta – plină de ranchiună –
Pe tabla ei de şah să fim pioni.

... Că ne-am iubit – nu-i nici o îndoială
Că ne iubim – ne îndoim puţin...
Dar poate-i doar o simplă bănuială –
Căci dragostea-i şi miere şi pelin...

poezie de Boris Ioachim

 

[DeletedUser]

Sah-mat!

A istovit degrabă văpaia raţiunii
Şi nimicind splendoarea din clipa de apoi
Îmi lasă-n suflet golul ştiut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...

E ca un joc de şah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu ştiu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?

Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Şi rând pe rând vom pierde ţărâna de sub paşi
Căci viaţa asta ştie răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămaşi

Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieţii umed pat
Pe care-am adormit cuprinşi de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot şoptea: şah-mat!

 

[DeletedUser5815]

Cuplu
Ana Blandiana

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

 

[DeletedUser]

Minulescu...drag inimii mele...





Tăceţi, voi toţi din jurul meu,
Vă rog tăceţi -
Că-s obosit,
Şi-aş vrea să dorm,
Şi-aş vrea să mor,
De-ar fi să pot muri curând şi mai uşor
Ca cei ce-s morţi de mult!...
Tăceţi,
Vă rog tăceţi...

Abia sosit,
Voi mă-ntrebaţi pe unde-am fost!...
O, de-aţi şti voi ce drumuri lungi,
M-adăpostea, pribeag mereu tot pe-alte mări!...
Ce fund de zări
O, de-aţi putea porni şi voi
Pe unde-am fost!...

O, de-aţi putea şi voi cândva,
Pornind grăbiţi pe urma mea,
Să rătăciţi ne'ntrebători
Şi ne'ntrebaţi!...
Să vânturaţi pământul tot -
În lung
Şi-n lat -
Şi fund de văi,
Şi vârf de munţi, necercetat,
Să cercetaţi
Ne'ntrebători
Şi ne'ntrebaţi!...
O, de-aţi putea-ntâlni şi voi ce-am întâlnit -

Femei cu ochi frumoşi de bronz
Şi guri de-argint,
Ce le-am iubit,
Şi le-am iertat -
Căci toate mint,
Cum i-au minţit
Pe toţi pe câţi i-au întâlnit!

O, de-aş putea să vă spun tot...
Dar nu -
Plecaţi...
Că-s obosit -
Şi-aş vrea să dorm,
Şi-aş vrea să mor,
De-ar fi să pot muri curând şi mai uşor!...
M-aţi ascultat -
Vă mulţumesc...
Acum plecaţi.

 

[DeletedUser6312]

@DarkAngel 4ever, titulul e "Romanţa celui ce s-a-ntors" si e superba

Tot Minulescu drag si inimii mele

Pianissimo

S-a-nserat...
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare...
În bogatele-ţi inele
Nu mai suferă - vasal -
Nici un suflet mineral,
Nici un gest de mâini rebele
Nu mai turbură-nserarea
Ce-ascunde-ntre perdele
Sugrumându-şi respirarea
Pe tablouri,
Pe icoane,
Pe oglindă,
Pe sofa
Şi pe roşia lalea,
Încrustată,
Ca o pată
De amurg, pe gura ta...

Între noi şi restul lumii
S-a lăsat ca o cortină
Agonia unei dâre de lumină...
Hai să punem capăt glumei
Şi, sub braţele troiţei olteneşti de la
Corcova,
Hai să ne iubim în cinstea
Lui Giacomo Casanova!...

S-a-nserat...
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare...

 

[DeletedUser5815]

Soul Mate
Robert W. Birch


We met but once as though by chance,
we didn't date, or did we dance.
We looked into each other's eyes
without deception or disguise.
A silent message passed between
your hungry heart was plainly seen.
You saw desire I could not hide,
you looked at me and saw inside.

How could a glance have said so much,
and cause a chill without a touch?
What was that chemistry that night,
that promised what we felt was right?
What satisfaction we'd have missed,
If we had not reached out and kissed.
I do not know if it was you,
or was it I who said, "Let's do."
But on that night our souls were bare
as surely as our bodies there.

Our bodies moved in harmony,
I couldn't tell the you from me.
And locked in passion as we were,
my sense of time began to blur.
I must have known you from before,
how else could you have reached my core?
In life perhaps before this one
what had we shared? What had we done?
With what I felt, emotions vast,
I must have loved you in the past.

But now we go our separate ways,
to different lives throughout our days.
I keep you though within my dreams,
Eternal soul mate, so it seems.

 

[DeletedUser]

[YOUTUBE]nncYPcP0hts[/YOUTUBE]

[YOUTUBE]8sJm8KKqxJ0[/YOUTUBE]

[YOUTUBE]GSXSauCujck[/YOUTUBE]

 

[DeletedUser]

prefer oamenii simpli, care spun ce vor
prefer o loreta si-un amorez plin de dor
prefer sa fiu muza si ispita
decat femeie vesnic mintita
prefer..oare am dreptul sa sper?
daca am dreptul, atunci da, prefer
prefer un camp si cer senin,
prefer o masa si-o cana de vin.

 

[DeletedUser]

[YOUTUBE]LJGFL7AZsDA[/YOUTUBE]

 

[Nihilius]

Erich Kästner
O mama îsi face bilantul

Spoiler

Feciorul meu îmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o scrisorica:
la mine se gîndeste iar si iar
si draga-i sunt ca totdeauna, cica.

De cînd nu ne-am vazut e aproape-un an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
privind la trenuri, plina de alean
cînd spre Berlin - acolo-i dînsul - pleaca.

Si mi-am luat bilet cîndva si eu
de cît pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am întors pe urma la ghiseu
iar ei biletul mi-l rascumparara.

De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?

L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cîte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?

Frumos era cînd locuia la mine!
Acum dînsul o sa se însoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cîte un tren ... El, mai tuseste oare?

Pastrez într-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici.

 

[Nihilius]

Alexianu, Alexandru - Biografie

Spoiler

Singur visele îmi torc, viaţa îmi torc
Din firul meu, din sângele meu
S-a născut DRAGA, cum am vrut eu.

Mult am mai umblat şi am ostenit
Mi-am târât umbra prin toţi mărăcinii
Colbul drumului, ca un strai, adeseori m-a învelit
Ramurile pădurii mi-au fost adăpost şi ciulinii.

Uite, faţa mi-e neagră ca de pământ.
M-am uitat în oglindă azi dimineaţă,
Am douăzeci şi opt de ani, iubito, şi sunt
Mult prea obosit de dragoste şi de viaţă...

– Iată ce iarnă albă, ce iarnă frumoasă…
E atâta bucurie în ninsoarea de afară.
Ascundeţi-mă, dragii mei, ascundeţi-mă
Să nu mă vadă lumea cât sunt de întristat
Cât sunt de slab şi de mohorât
În acest anotimp al sfârşitului vieţii!

Cum au pălit de repede nădejdiile mele
Şi cum a încărunţit chipul acela tânăr din vis.
Şi prietenul meu cel mai bun…!
Florile toate au un sfârşit.
Numai omul colindă mereu…

De când trăiesc oare, Doamne…
De câte ierni, de câte veri, de câte toamne…?
Le văd toate ca-ntr-un trecut foarte îndepărtat
Întâmplările pline de câlţi
Povestea vieţii mele îşi are paginile galbene, decolorate
Ca o hârtie care a stat în fereastră prea mult.

Ce bine că n-am murit încă, iubita mea!
E atât de trist să zaci dedesubt,
Când se topesc zăpezile afară…
Hai, să eşim la soare ca doi bolnavi,
Primăvara caldă să ne vindece rănile…

Cum creşte destinul, ca vâscul, în noi!
Îl hrănim cu tulpina noastră, cu sângele,
Anii curg ca ploile, nesecatele ploi,
Amintirile îngroapă-le, plânge-le.

Uite, aici m-am născut,
Aici am visat, am trăit
Bătrânii mei de mult au murit
Şi n-am plâns şi nu m-a durut.

Vino, să priveşti nopţile mele ostenite de vară,
Luna e fără strălucire, e goală.
Salcâmilor le atârnă crengile până la pământ, în fereşti
Şi în sângele meu doarme cerul ca o mare plictiseală.

Stau uneori şi tăcerile putrezi, le adulmec, le ascult.
Parcă totul a fost pus la cale cândva, prea demult,
Şi din ospeţele de pomină cu boscari şi fanare
N-a mai rămas aprinsă nici o lumânare…

Vino, mireasa mea, să ascultăm împreună
Vieţile care au fost… Le auzi cum sună?
Au trecut o dată pe aici înnoptaţi cu alai
Bunii mei, cheflii, în droşti şi pe cai;

Aici s-a petrecut mult, s-a dănţuit, s-a iubit
Şi nimeni n-a mai fost de atunci fericit.
Ceasornicele au amuţit colbuite, de parcă
N-a mai fost nimeni să le întoarcă.
N-a mai rămas pentru noi nici un semn
Încrustat în pridvorul de lemn.

Chipurile galbene din pereţi şi ţipeniile musafire
Nu mai pot să se bucure, nici să se mire.
În viaţa noastră, în casa mea,
De mult nu se mai poate nimic întâmpla.

Arborii uituci care nu te-au văzut niciodată
Şi câinele, orb de veghe prin bălării,
Te vor pofti în casă ca pe o veche cunoştinţă, dacă ai să vii.

Se vor arăta flecari, prietenoşi,
Copacii mei înalţi, scorburoşi
(La rădăcina lor, poate, mai visează şi acum
Ceaune grele cu aur vechi şi bătrân,
Sălbi şi paftale şi verige şi bani
Ascunse acolo de cine ştie câţi ani)
Vei fi stăpâna noastră, a mea şi a lor!
Bucură-te, grădină, şi tu zarzăr ales
N-o să mai rămâi de acum necules!
Salcâmilor, a venit DRAGA!
Nu mai dormiţi, salcâmilor!

 

[Nihilius]

TATA .... Grigore Vieru

Spoiler

Lui Gheorghe Banariuc
si Vadim Gheorghelas


Tata, eu nu stiu de ce
Nu te-au pus in cantece
Ca pe maiculita mea
Care viata datu-mi-a.
Tu ca dansa ne iubesti
Si ca ea imbatranesti,
Tata.
Rele-n viata sunt de-ajuns,
Daca plangi, tu plangi pe-ascuns.
Mai iei cate-un paharut,
Dar nu uiti sa ne saruti,
Tata.



La necaz si bucurii
Tu ai, tata, multi copii,
Ca si mama-i pruncul tau,
O feresti de tot ce-i rau.
Asta-i bogatia ta
Si nu-ti trebuie alta,
Tata.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades in locul lor
Mana tu pe cap ne-o pui
Si mai draga vorba nu-i.
Mai mult taci decat vorbesti,
Dar noi stim ca ne iubesti,
Tata.

 

[DeletedUser]

[video=youtube_share;18svYGYQTbo]http://youtu.be/18svYGYQTbo[/video]

 

[DeletedUser5208]

Poezia pe care o iubesc cel mai mult..sta pe frigiderul din casa de cand aveam 6 ani . Frigiderul l-am schimbat , poezia tot acolo e .

Spoiler

De poti...
de Rudyard Kipling

"De poti sa nu-ti pierzi capul, cind toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti, atunci cind toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti s-atepti oricit, fara sa-ti pierzi rabdarea,
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti,
Sau cind, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti gindi, dar fara sa-ti faci din asta un tel,
De poti sa nu cazi prada nicicind disperarii,
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvintul rostit cindva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strins o viata sa pierzi intr-un minut,
Si-atunci, fara a scoate vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointii tale, si-astfel
Sa steie peste vreme asa cum sta o stinca;

De poti vorbi multimii,fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii, fara a te-nginfa,
De, nici amici, nici dusmani, nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamintul, cu bunurile-i toate
Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM!"

 

[DeletedUser]

[video=youtube_share;Ulh1QMp_Xqg]http://youtu.be/Ulh1QMp_Xqg[/video]

 

[DeletedUser]

chiar daca vine primavara...poezia asta nu are anotimp...

[video=youtube;nKlxWA3xEgE]http://www.youtube.com/watch?v=nKlxWA3xEgE[/video]

 

[DeletedUser]

[video=youtube_share;hl8Fvh_Z15w]http://youtu.be/hl8Fvh_Z15w[/video]