Ora de poezie

DeletedUser

Guest
D'ale korbului

Biserici vechi
de aer pur
le rastignim adesea
in cuvinte
Pe trupul tau
cu roze mici
ce-as vrea sa-l tatuez
cu-n dinte
Cad nopti albastre
imprejur
tot mai aproape
de iubire
Sun zile pline
de un sunet gri
si-as vrea sa fiu
si sa nu fiu
inmugurit
din coapsa ta
albastra si subtire
 

DeletedUser

Guest
Singuratati albastre

La portile singuratatii
am legat caii sa pasca
si pasarile le-am trimis
in largul cimpiei
sa-mi dea de stire
de drumul prea mult
asteptat in iubire
Mai necheaza un cal
undeva mai cade o pasare
din inaltul cimpiei
Iar eu stau de veghe
si astept
si intr-un tirziu
adorm parasit
in gara tineretii din mine
 

DeletedUser

Guest
Contestaţie fiscală

N-am venit
Că am venit;
Am venit
Că n-am venit.


epigramă de Păstorel Teodoreanu din Urmaşii lui Cincinat (2004)

s-asta e pentru Korbu:

Nu contrazice

Nu contrazice voia sorţii
Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu... viile!

Consolare

Două lucruri mai alină
Al meu chin şi a mea boală:
Damigeana când e plină
Şi femeia când e goală.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Rondelul blondei Haşmi

Ascultă cum, lin printre frunze coboară
Şi susură-ncet stropii limpezi, de ploaie.
Privirea ce-i face să plângă a ta e
Când, tristă, prin genele lungi se strecoară.

O lacrimă arde a rozei văpaie
Şi-o boabă de rouă în păr se-nfioară.
Ascultă cum, lin printre frunze coboară
Şi susură-ncet stropii limpezi, de ploaie.

Subţirile raze din tainici isvoară
Lumină aduc şi pe cer o-ncovoaie
Unind în culori dimineaţa de seară
Priveşte cum scânteie stropii de ploaie,
Şi-ascultă cum, lin, printre frunze coboară.

PS. Bravo, Gabi. Foarte frumos.
 

DeletedUser

Guest
Unul bea că-i băutor

Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie.
tot Pastorel saracul...
 

DeletedUser

Guest
George Cosbuc-Noi vrem pamant

Flamand si goi, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si cane eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi;
Dar vrem pamant!
O coaja de malai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci,
Baietii tu-n razboi ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Injuri ca-avem noi drag si sfant;
Nici mila n-ai, nici crezamant!
Flamanzi copiii-n drum ne mor
Si ne sfarsim de mila lor
Dar toate le-am trai usor
De-ar fi pamant!
De-avem un cimitir in sat,
Ni-l faceti lan, noi boi in jug,
Si-n urma lacomului plug
Ies oase, si-i pacat!
Sunt oase dintr-al nostru os;
Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos
Din case goi, in ger si-n vant,
Ne-ati scos si mortii din mormant;
O, pentru morti si-al lor prinos
Noi vrem pamant!
Si-am vrea si noi, si noi sa stim
Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Ca nu-si vor, bate-ai vostri joc
De noi, daca murim.
Orfani si cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea sa planga pe-un mormant,
Ei n-or sti-n care sunt zacem,
Caci nici pentr-un mormant n-avem
Pamant - si noi crestini suntem!
Si vrem pamant!
N-avem nici vreme de-nchinat,
Caci vremea ni-e in mani la voi;
Avem un suflet inca-n noi
Si parca l-ati uitat!
Ati pus cu totii juramant
Sa n-avem drepturi si cuvant;
Batai si chinuri, cand tipam,
Obezi si lant, cand ne miscam,
Si plumb, cand istoviti strigam
Ca vrem pamant!
Voi ce-aveti ingropat aici?
Voi grau? Dar noi stramosi si tati,
Noi mame, si surori si frati!
In laturi, venetici!
Pamantul nostru-i scump si sfant,
Ca el ni-e leagan si mormant;
Cu sange cald l-am aparat,
Si cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat
Noi vrem pamant!
N-avem puteri si chip de-acum
Sa mai traim cersind mereu,
Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
Stapani luati din drum!
Sa nu dea Dumnezeu cel sfant
Sa vrem noi sange, nu pamant!
Cand nu vom mai putea rabda,
Cand foamea ne va rascula,
Hristosi sa fiti, nu veti scapa
Nici in mormant!
 

Nihilius

Membru activ
Nu sunt ce par a fi de Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el...
Şi cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...

Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...

La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
 

DeletedUser

Guest
Plumb(George Bacovia)

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
 

DeletedUser

Guest
Cocorii

* Postat de ion untaru în Iulie 15

Ne-au zburat din suflete cocorii

spre aceleaşi ţărmuri neştiute

şi de unde nu se mai întorc


Toamna vieţii pare nesfârşită


Ne-au zburat din suflete cocorii

de parcă am plăti un bir

mereu un altu-n fiecare an

cu o nouă generaţie de cocori

mai tineri şi mai trişti
 

DeletedUser

Guest
Nichita Stanescu-Cantec

E o intamplare a fiintei mele:
si-atunci, fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt, si mult mai curand.
Cantec
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.
 

DeletedUser

Guest
Candidatul

Domnilor alegatori
De-orice partid si culori,
Iata alegerile noi!
De aceea vin la voi
Sa va fac cu umilinta
Profesia-mi de credinta.

Am fost, sînt si am sa fiu
Totdeauna musteriu;
Si chiar sufletul mi-as vinde
Acelui ce mi-ar pretinde,
Daca-n schimb mi-ar da mandat
Si m-ar face deputat.

As dori, daca se poate,
Dintre colegiile toate,
Colegiul cel mai chiabur,
Desi n-as gasi cusur
Nici celorlalte colege
Cînd ar vrea a ma alege.

Dar îmi pare, zau îmi pare
Ca colegiul cel mai mare
Suna bine la ureche,
Cînd boieri de vremea veche
Au puterea-n mîna lor
Si domnesc peste popor.

Ei, dar, daca-a mea dorinta
Poate-ar fi peste putinta,
Daca chiaburii cei mari,
Avutii proprietari,
N-or voi sa-mi dea mandatul
Si ar alege pe altul,
Aleaga-ma atunci cei mici,
Proprietarii calici !
Si ei iar de nu voiesc,
Colegiul orasenesc
Îi dau voie a m-alege
Chiar prin bîta si ciomege.

Iar cînd - Dumnezeu fereasca -
Nici ei sa nu ma voiasca,
Atunci chiar cu pret de bani,
Sa m-aleaga la tarani,
Caci atît doresc de tare
Sa ma duc în Adunare,
Încît gata sînt sa fac
Dup-al guvernului plac,
Sa vînd tara la jidani,
La muscali, la musulmani,
Sa rup Constitutiunea,
Sa provoc invaziunea,
Sa-mi ucid copilul meu,
Sa vînd chiar pe Dumnezeu.

Vedeti dar, alegatori
De-orice partid si culori,
Ma capatuiti mai bine
Cu vreun mandat si pe mine!
Caci altmintreli, drept va spun,
În capul bandei ma pun
Si, cu Popa si Geambasul,
Sperii tara si orasul
Si m-aleg cu orice pret,
De guvern, în vreun judet;
Caci guvernul, stiti prea bine,
Cata oameni tot ca mine.

Costa-Foru nu v-a spus
Ca sînt ordine de sus
Sa s-aleaga tot lachei,
Sa faca ce-o vrea cu ei?
Caci altmintreli, cel tufan
S-o preface-n iatagan
Si din umeri au sa sara
Multe capete în tara,
Iar pe ulite va curge
Rîuri mari, rîuri de sînge.

Acum dar, alegatori,
Vreti astfel de sarbatori
Cum gateste Costa-Foru,
Care iubeste poporul?
Alegeti independintii,
Si-ti vedea cum va sar dintii.
Alegeti pe liberali,
Sa pomeniti de hamali.

Dati o Camera ostila,
Sa va plînga toti de mila ;
Poftiti cu opozitiunea
Si vedeti invaziunea,
Ca-n Rusciuc sînt multe mii,
Tot neferi, delii, beslii,
Care trec Dunarea-not,
Sa va lege cot la cot;
C-asa a promis cadiu’
Lui chir Lascar Catargiu,
Celui care astazi duce
Guvernul lui Turta dulce.
Asadar, ne-am înteles,
Si sînt sigur de ales.

N.T. Orasanu – Satire, dictionar politic si alte marafeturi de Bucuresti
(acum 150 de ani)
 

DeletedUser

Guest
poem grafic conex
de.... mine

era odata gelu.
gelu era un pui
intr-o clocitoare
bagata in priza,
priza in perete,
peretele prins intre podea,tavan si stalpi.
peretele e gelos pe priza ca are curent si e strabatuta.
priza e geloasa pe fir ca e liber sa miste
firul pe clocitoare ca are caldura
clocitoarea pe gelu pentru viata sa.
gelul nu stia ce-i viata
clocitoarea era obisnuita cu caldura,
firul si libertatea,
priza cu curentul
si peretele?
peretele ce facea?
el statea, era granita.
Si-acesta a fost un drum elementar intr-un graf conex minimal parcurs in ambele sensuri.
Fiind conex minimal se inscrie usor in categoria arbori, radacina putand sa fie oricare dintre protagonisti.
 

Nihilius

Membru activ
Nebun de alb , Adrian Paunescu

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

M-as jelui in fel de fel de jalbe
In care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama

Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste, vin in miezul verii,
Iar eu sunt pln de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii

Jur-imprejur privelisti aberante,
Copii fragili ducand parintii-n spate,
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

Te-aud in batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci sa scapi de toate

Dar tu-ntelegi, de fapt ca nu se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata,
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata

Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina

De te lucram sarguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o

Lasand ambitiile de o parte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem din sudoare, sfanta casa

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tample soarele si luna

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie
 

DeletedUser

Guest
images
 

DeletedUser

Guest
MĂRTURISIRE



Apoi, dragă Mărioară,

Am tot stat şi m-am gîndit:

Io, duminică, pe seară,

Vin cu tata în peţit!

- Înainte de-a mă cere,

Musai, dragu’ meu, să-ţi zic

Că nu-s fată, mi-s muiere...

Nu vreu rostu’ să ţi-l stric!

S-o 'ntîmplat la vremea sapei,

Noaptea, cînd veneam din Ştei.

Coboram pe firul apei,

Cînd m-am pomenit cu trei...

M-au ajuns la Fundătură,

Şi m-au dezbrăcat pe loc,

Şi mi-au pus năframa-n gură,

Şi tăţi tri ’şi bătură joc...

- Numa’ spune-mi-i degrabă,

Că pe tăţi îi trag prin şiş!

- Păi nu-i ştiu, Ioane dragă,

Era noapte, n-auzişi?...

O umblat şi bietu’ tata,

(Şi tu ştii că el nu bea),

Ba-ntr-o crîşma, ba în alta,

Doar de o afla ceva...

Zile au trecut destule,

Si nimica n-o aflat...

Da’ io zic că, după scule,

Nu-s de pe la noi din sat!...
 

DeletedUser

Guest
Unul bea că-i băutor

Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie.
tot Pastorel saracul...

Geometrie bahică

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.
 

DeletedUser3446

Guest
Dupa nume, dragostea-ti este ca o MARE, introducerea a fost destul de ambigua, totul destul de negru( iin afara sufletului), urmand cuprinsul, furtunos si in acelasi timp insorit si plin de Viata, culminand cu sfarsitul(eseului), cel plin de gratitudine si...speranta. Multumesti pentru..ceea ce ..simti!? Inchipuieste-te stand in ploaie, in picioare, cu capul dat pe spate, ochii-ti plini de lacrimi(numai sufletul tau stiind cauza lacrimilor). Cei din juru-ti nu vor stii care-i strop de ploaie si care-i de lacrima
 

DeletedUser

Guest
Geometrie bahică

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.

:rolleyes: ce vremuri cand am invatat prima data poezia asta...

uite inca o bucatica in aceelasi spirit
"cand treci lunga si subtire , parca-i fi o integrala, cum sa nu te-adore-un tanar in a 12 A reala"
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Decembre

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de George Bacovia




Te uita cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste --
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mâna fotoliul spre soba,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele -- totuna --
As vrea să le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape; --
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga... zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; --
Te uita cum ninge decembre...
Nu râde... citeste inainte.

E ziua si ce intuneric...
Mai spune s-aduca si lampa --
Te uita, zapada-i cât gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasa...
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu râde... citeste inainte.
 

DeletedUser

Guest
Prietenia

Prietenia e un lucru sfint
Care mereu a existat pe acest pamant.
Ea poate fi intre om cu om ,
Dar poate fi si intre pom cu pom.
Prietenia poate face minuni,
Dar tot odata si multe stricaciuni,
Totusi ea este un lucru minunat
Ce omenirea l-a creat.
Prietenia e nemuritoare,
E ca un murmur de izvoare.
Atat cat va exista
Multe destine va impreuna.(by moi)
 
Sus