Ganduri pentru eternitate

  • Autor subiect Contele de Rutherford
  • Data de început

DeletedUser

Guest
Sire, ratiunea este construita de fiecare, de-a lugul experientei de om, nu este infailibila si este dependenta de ceea ce simti intr-o oarecare masura.
Nu am foarte multe certitudini in viata asta, insa una din ele este ca toti vrem sa contam pentru cineva. dumnavoastra, mylord ai avut de ales si ati ales...nu cum ne povestiti , cu capul, ci cu sufletul , cu el ati ales inimioara aia mica :p
:)
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Ratiune, sentimente...poate ca gresesc eu dar alegerile facute cu inima sunt intotdeauna cele corecte pentru ca tin de o latura a noastra mult mai profunda si mult mai bogata in cunoastere.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Milady, Doamna, amandoua aveti dreptate; si in acelasi timp gresiti amandoua (parerea mea)

Una fara alta nu pot exista; dar ele se pot completa. Nu depind una de alta, dar se pot impleti. Si in 99% din cazuri, inima intuneca ratiunea. Dar ratiunea repara ceea ce inima a stricat...

Asa ca...inima...ratiune ? Prefer o fericire logica, decat un viitor fara perspectiva.


Totusi, uneori as vrea sa pot zbura...
 

DeletedUser

Guest
Eu nu cred ca alegerile facute cu inima sunt cele mai bune. Inseamna sa fii o persoana subiectiva. E bine sa tii cont de ce zice inima, dar sa sa iei decizii obiective, in functie de ratiune. Dar eu cred ca mai intervine ceva: instinctul - din cand in cand mai trebuie tinut cont si de el.
 

DeletedUser

Guest
Sire, ratiunea e bazata pe logica ...ca matematica, fizica, chimia? iti faci cateva postulate, teoreme si mergi cu ele construind o cladire de otel si sticla.
si contruiesti mereu modeland realitatea, punand-o in reguli si ingradind-o cu logica...insa oricat de apropiate de legile naturii ar fi legile ratiunii tale, niciodata nu o vor modela perfect.vor ramane mici spatii...
si apropo, stii cum s-au construit stiintele exacte? s-au fosrmulat ipoteze si s-au verificat daca functioneaza...pana au descoperit exceptiile si atunci au schimbat teoria si-au luat-o de la capat.

Eu nu cred ca alegerile facute cu inima sunt cele mai bune. Inseamna sa fii o persoana subiectiva. E bine sa tii cont de ce zice inima, dar sa sa iei decizii obiective, in functie de ratiune. Dar eu cred ca mai intervine ceva: instinctul - din cand in cand mai trebuie tinut cont si de el.

depinde ce-ti doresti.... daca iti doresti cariera si bani..poate alegerile cu inima nu-si au locul, daca-ti doresti caldura sufleteasca,o famile, etc...alta poveste.
asta ca sa nu vorbim ca realitatea, oricat de obiectiva ar fi ea , fiecare o percepe in mod subiectiv, in functie de starea sufleteasca, experientele trecute, concluziile trase...
iar instinctul..oare nu e aia vocea interioara? ...a inimii... hmmm te cam contrazici
 

DeletedUser

Guest
Ati simtit vreodata furie? Necontrolata, nesintetizata, furie pura, fara motiv, fara tinta? Care vine de nicaieri si totusi te umple, te face sa urasti totul si nimic cu toata fiinta ta?

Hate it...and still..

Hei, funny coincidence. And strange in the same time.

"It's a quarter after one, I'm a little drunk and I need you now..."imi rasuna in casti si ceasul calculatorului arata ora 01:15 ....Insomniac cu acte in regula, what the hell...

Uneori imi vine sa imi zdrobesc pumnii izbind in pereti. Dar logica ma opreste. Ah, cat as vrea sa pot elibera aceasta furie din interiorul meu fara ca nimeni sa fie ranit. Uneori o simt ca vrea sa iasa, la cea mai mica scanteie. Cateodata tresar cu pumnii stransi, pregatit pt un inamic invizibil. Pregatit pentru ce? Ce dusman? Toata lumea doarme...

...si totusi, oare cel mai mare si cel mai crunt dusman al meu nu sunt chiar eu insami?

Cine poate raspunde...

eu cu siguranta nu.

mi-e prea teama de raspuns
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
A inceput totul intr-o seara de aprilie , o seara sfanta , invierea lui Isus si inceputul unei relatii . O voce dulce emitea la un post de radio , o voce care la facut pe El sa uite de multe , o voce care il tinea legat . Ea nu banuia ca acea emisie va fi inceputul unui vis , un vis sau o iubire poate nerealizabila . Au fost cateva ore in care un El si o Ea isi traiau clipa si isi impartaseau gandurile cu ajutorul muzicii ....
Au urmat zile in care cei doi au devenit dependenti unul de celalat , se cautau si totusi se evitau , un pleonasm poate , insa tinand cont de situatiile lor era normal . Intr-o zii unul din cei doi a propus un pariu , un pariu care le-a influentat 8 luni din viatza , un pariu pe care sunt sigura nici unul dintre ei nu il va uita vreo data . Cei doi si-au dat seama ca fiecare reprezinta pentru celalat acel ideal la care toata lumea spera , la care toata lumea viseaza , erau uniti sufleteste si li se parea ca nimic nu ii mai poate despartii , totusi viatza nu este usoara si le-a pus tot felul de piedici . Cei doi aveau un motto comun " Din suflet pentru un suflet " asta fiind si tema emisiilor ei la acel radio . Au urmat luni pline de greutati peste care au reusit sa treaca , se iubeau , sperau si visau , nimic nu ii putea atinge , nimic nu le putea destrama acel vis frumos . Si totusi ,,,,, de cele mai multe ori visele nu se realizeaza , nici chiar o iubire nu poate invinge timpul si distanta . Pe cei doi ii unea chiar si un joc , un joc numit "triburile" , aveau in putinul timp petrecut impreuna aceleasi ocupatii si nu se plictiseau niciodata , era frumos ,, era prea perfect pentru a putea fi adevarat ,, si inevitabilul s-a produs . Au aparut discutii minore , care au luat amploare , din acea pereche perfecta a ramas o amintire , o amintire pe care el si ea o poarta in suflet ..... Incet incet raceala si-a facut loc intre ei , au pierdut interesele comune , distanta reala sa amplificat datorita celei sentimentale ,,, au incetat sa mai comunice ,, au incetat sa mai spere , ramasese doar un vis care probabil nu il vor realiza . Isi spuneau TE IUBESC iar cuvintele astea nu mai aveau nici un sens pentru ei ,,,, era un gol imens in care se afundau tot mai mult ..
Incheierea acestei povesti nu are un Happy End , din contra , cei doi au devenit straini , ea a ales sa isi traiasca viatza si sa nu mai creada in vise , el desii o iubeste prefera sa viseze ......

Do you believe in love at first...key?
 

DeletedUser

Guest
Daca inteleg eu bine, respectivul barbat a trebuit sa aleaga intre copilul lui si o femeie pe care o iubeste.

Nu inteleg chestia asta. Ce treaba are una cu alta? Parinte nu inceteaza cineva sa fie, vreodata. Se poate desparti de nevasta sau mama copilului -ca nu e obligatoriu sa fie una si aceeasi persoana- dar NU inceteaza sa fie parinte. Inceteaza sa fie sot dar nu inceteaza sa fie parinte.

Copilul va ajunge pe la varsta de 10 ani...crezi ca va mai fi la fel de neajutorat? Crezi ca va mai avea nevoie de tine? (nu ma refer la dumneavoastra, domnule ce postati, ma adresez celui ce a trait aceasta experienta)

Adica ce il impiedica sa aiba ambele lucruri? In ce secol traiti?

Las om, fricos om si, chiar si in scris, prefacut om.
A zapacit-o pe femeia aia bine, si-a hranit sufletul cat a putut si cata a avut nevoie...si apoi a inceput sa pretinda ca face alegeri logice...pentru ca isi face datoria.
De ce nu deschizi gura sa zici tot adevarul peste tot? De ce nu spui tare, raspicat, TOT adevarul?
Orice sa faci vei fi incomplet. Pentru ca iubirea nu se vara intr-un recipient cu capacitatea X. Daca iubesti, iubesti cat iubesti si pe cine iubesti.
Problema astui barbat era nevasta si mediul familial. De fapt mi se pare las. S-a agatat mai intai de o femeie ca sa nu fie singur si apoi de un copil...ca sa justifice propria-i lasitate.
Cand va creste copilul putin, si, in mod firesc, nu va mai fi dependent, barbatul asta...de cine se va mai agatza?
Prietene, Shakespeare a spus ca "saraca e iubirea masurata". Si multa dreptate a avut.
Nimic maret fara pasiune si INIMA in tine...fie ca e vorba de un copil, fie ca e vorba de o femeie...fie ca e vorba de tine insuti.
 

DeletedUser

Guest
Las, fricos (cam tot acelasi lucru)...dar cine ne da dreptul sa ne erijam in judecatori? Cine suntem noi sa-i criticam pe ceilalti?Nu putem vedea dincolo de propriul orgoliu si greselile noastre ne fac sa-i punem la colt pe cei care, asemenea noua, gresesc...
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Rog moderatorul sa stearga ce am comentat.
Va rog, lasati doar comentariile si opiniile favorabile. Inteleg ca aici nu e chestie de opinie dar e chestie de incurajare, ca sa zic asa, e prea multa empatie-n atmosfera.
Nu pot aplauda.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
vad ca suporti greu criticile , desi nu au fost la fel de dure ca cea facuta de tine la adresa contelui....oare de ce?:-/
 

DeletedUser

Guest
Uite de ce.
Contele este cel ce posteaza.
Posteaza unele ganduri ale unui barbat si unele ganduri ale unei femei.
Nu posteaza file intime de jurnal. Posteaza, poate, unele fantezii si unele trairi si pt acel barbat, si pt acea femeie. Acest amestec se numeste literatura.
Barbatul despre care vorbeam, este eroul prezentat. Asadar comentariul meu, desi intr-o maniera personala facut, nu era atac la persoana. Eu nu cunosc persoana.
Totusi, impresia prezentata de mine este....impresia mea tot asa cum si tu ai impresia ta. A ta este pozitiva, a mea nu este.
Tu ai luat comentariul meu ca pe un atac la persoana, acolo am ezitat si nu am inteles ce se petrece.
Nu judec un om, judec un personaj. Si il judec pentru ca , impreuna cu un alt personaj feminin- mi-a fost prezentat spre a fi citit. Si cred ca si judecat. Judecata in sens de critica pozitiva/negativa.Acum...ca intamplator e multa realitate acolo si asta a durut, nu stiu. Chiar nu stiu ..am reactionat fara sa cunosc astfel de amanunte.

Ezitarea mea are de-a face cu faptul ca nu-mi place sa ma implic in anume chestii cu caracter prea intim si prea personal.
Si daca e vorba de asta si e asa, atunci aici, inchei. Ma simt ca si cum m-am bagat intr-o chestie care nu ma priveste si ma intreb: dar daca e pusa aici ca sa o vedem, de ce nu putem sa zicem SINCER ceea ce credem ?
 

DeletedUser

Guest
Hai stop..potolitiva totusi ai respect ariele fata de o domnisoara thea...e pagina ei,nu cred ca ea vine sa posteze urat pe paginile tale,
Bafta..
 

DeletedUser

Guest
Nu e pagina mea, eu m-am intercalat in filele de poveste de aici.
Haideti sa o luam de la cap !
Si sa facem cumva sa iasa totul bine ! Ca doara avem toti loc in lumea asta.
 

DeletedUser

Guest
Hai stop..potolitiva totusi ai respect ariele fata de o domnisoara thea...e pagina ei,nu cred ca ea vine sa posteze urat pe paginile tale,
Bafta..
Dragul meu domn, nu am manifestat lipsa de respect fata de domnisoara sau doamna thea. Nici macar nu am luat postarea ei ca un atac la adresa contelui stiind ca acesta dezvolta o fictiune in postari, cel mai adesea.Iertata sa-mi fie incercarea de a va face sa vedeti o situatie din alt punct de vedere.

Nu e pagina mea, eu m-am intercalat in filele de poveste de aici.
Haideti sa o luam de la cap !
Si sa facem cumva sa iasa totul bine ! Ca doara avem toti loc in lumea asta.
De acord cu tine. E loc pentru toti si nu trebuie sa ne incaieram pentru un punct de vedere.Prea ne-am invatat sa vedem in fiecare cuvant o provocare.

Zi placuta voua tuturor.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Fiecare are dreptul sa judece un text prin prisma ideilor proprii. Nimic rau in asta. Din contra, orice autor are nevoie ca opera lui sa fie privita din mai multe unghiuri pentru a-si da seama de efectul ei. A nu se intelege ca ceea ce am scris eu e o opera.

Doamna, Milady, va multumesc amandurora pentru ca mi-ati luat apararea. Desi, fara nici o suparare, nu e nevoie. Stiti amandoua la fel de bine ca in ceea ce scriu accept criticile in egala masura cu incurajarile.

Thea, postul nu il iau ca atac la persoana. Desi unele cuvinte sunt aruncate pur si simplu fara sens si in necunostinta de cauza. Dar pentru ca mi l-ai servit pe Shakespeare, da-mi voie sa-ti spun ca tot el a spus "Dragostea nu priveste cu ochii, ci cu mintea." (Visul unei nopti de vara)

Poate intelegi si asta...
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser7909

Guest
Conte, nu degeaba se spune despre Eminescu ca este ultimul romantic. O catalogare cu dublu tais. Il incadreaza intr-un curent pentru liceeni debusolati si trimite un avertisment celor ce va sa vie in literatura: este ultimul, punct! Literatura nu mai poate suporta alte ploi, singurati, alti ingeri si demoni. Trebuie sa te aliniezi literaturii actuale, sa sari cateva curente si sa afli ca se scrie postmodernist.
Pentru ridicarea testosteronului literar iti recomand Bukovski si Houellebecq. Ai sa afli ca barbatii nu mai plang (cel putin in literatura) si ca dragostea e o surpriza -mare surpriza(cel putin in societatea noastra)
Iti spun toate acestea pentru ca in ultimul tau post mi-ai parut o persoana in deplinatatea bunului simt, care stie cum sa ingurgiteze o critica si cum sa reactioneze in fata ei.
Daca textele tale servesc insa ca simpla spovedanie si refulare cotidiana (si atat!), uita si iarta tot ce am spus mai sus.
Si pentru ca tot a fost invocat Shakespeare...
I'm not Shakespeare
but sometime simply
there won't be any more, abstract or otherwise;
there'll always be mony and whores and drunkards
down to the last bomb,
but as God said,
crossing his legs,
I see where I have made plenty of poets
but not so very much
poetry.
 
Ultima editare de un moderator:
Sus