Afrodita gr.Ἀφροδίτη (denumita de romani Venus) reprezinta in mitologia greaca zeita frumusetii. Potrivit legendei, s-a nascut in Cipru. “Stancile lui Afrodita / Venus” se gasesc pe tarmul sudic al insulei, pe locul unde – potrivit mitologiei grecesti – a cazut in apa marii inspumate organul masculin de reproducere al zeului Uranus, amputat de rude geloase. Aici s-ar fi nascut, din valurile marii involburate, zeita dragostei Afrodita. Desi zeita a frumusetii, Afrodita este casatorita cu zeul schiop, hidosul Hefaistos, care era si fierarul zeilor. In privinta nasterii ei exista doua variante: prima ar fi ca este fiica lui Zeus si a Dionei, cealalta spune ca s-a nascut din spuma marii.
Cu toate ca este casatorita cu Hefaistos (Hephaestus), a fost iubita de zeii Ares, zeul razboiului, Dionysos, Hermes si Poseidon , precum si de muritorii de Anchises si Adonis.
A avut mai multi copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros si pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeea virgiliana Eneida) etc.
In legatura cu farmecul si puterea Afroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este infidelitatea ei fata de Hephaestus care, descoperind prin surprindere legatura ei cu Ares, a chemat toti zeii Olympului drept martori. Un alt episod celebru este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca marul de aur aruncat de Eris, zeita vrajbei si revendicat in egala masura de Hera, Atena si Afrodita, sa fie acordat de un muritor, Paris, celei pe care o va socoti el mai frumoasa. Cele trei zeite s-au infatisat inaintea lui Paris pe muntele Ida si au inceput sa-si laude farmecele, promitandu-i fiecare cate un dar. Cucerit de frumusetea Afroditei si de darul fagaduit de ea – acela de a o lua de sotie pe cea mai frumoasa muritoare, pe Elena din Troia – Paris i-a dat ei marul.
Alegerea Afroditei si rapirea Elenei au constituit originea razboiului troian. In cursul acestui razboi, in care rivalele ei, Hera si Atena, au sprijinit tabara adversa, Afrodita i-a ajutat in mod constant pe troieni, in special pe Paris si pe Aeneas. Ea a fost ranita in lupta de catre grecul Diomede. Daca nu a putut impiedica moartea lui Paris si distrugerea Troiei, in schimb, salvarea lui Aeneas se datoreaza Afroditei, care l-a ajutat sa ajunga pe tarmurile Italiei. Tot datorita acestui fapt, zeita era socotita, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei. Afrodita avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat in intreaga lume helenica, cu precadere in insulele Cipru si Cythera.
Apollo (in mitologia greaca si in mitologia romana) zeul zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit si Phoebus-Apollo. Era fiul lui Zeus si al lui Leto. Pentru ca Hera, din gelozie, ii refuzase lui Leto un loc unde sa poata naste, Poseidon a scos la iveala, din valurile marii, insula Delos. Acolo, dupa noua zile si noua nopti de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo si pe Artemis.
Crescand miraculos de repede, la numai cateva zile dupa nastere, Apollo, al carui arc si ale carui sageti devenisera temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Hera sa o urmareasca pe Leto si care ulterior devenise spaima intregului tinut. Dupa aceea, Apollo a infiintat acolo propriul sau oracol, instaurand totodata si Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea si denumirea purtata de zeu, aceea de Pythius).
Un alt episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepios, initiat de centaurul Chiron in tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Zeus, care l-a omorat cu trasnetul sau.
Indurerat de pierderea lui si neputand sa se razbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul lui Zeus. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, Apollo a fost osandit de Zeus sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus.
Artemis (Ἄρτεμις) este, in mitologia greaca, zeita vanatorii, asimilata de timpuriu de catre romani cu Diana, o veche divinitate de origine italica. Artemis, sora geamana cu Apollo, era fiica lui Zeus si a Letonei (copila titanului Coeus si a titanidei Phoebe). La inceput a avut aceleasi atribute cu fratele ei: era o divinitate razbunatoare, care semana molimi si moarte printre muritori. Artemis isi secondeaza fratele in numeroase actiuni: il insoteste in exil atunci cand Apollo ispaseste pedeapsa pentru omorarea balaurului fabulos Python, chinuitorul mamei sale Letona, e alaturi de el in razboiul troian, sprijinind ostirea grecilor ahei, participa impreuna la uciderea celor 12 copii ai Niobei, muritoarea care a avut indrazneala sa o sfideze pe aceeasi Letona, si altele. Cand Apollo ajunge sa fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificata cu Selene (Luna). Mai tarziu, Artemis capata atribute de zeitate binefacatoare: ea era, de pilda, considerata protectoare a campurilor, a animalelor si a vindecarilor miraculoase. In calitatea sa de zeita a vanatorii era infatisata ca o fecioara salbatica, singuratica si care cutreiera padurile insotita de o haita de caini, daruiti de Pan, ucigand animalele cu arcul si cu sagetile ei faurite de Hephaestus. Insensibila la dragoste, ii pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de ea. Doua intamplari cumplite stau marturie in acest sens. Prima se refera la Actaeon, un vestit vanator, care, zarind-o pe Artemis nuda, in timp ce se imbaia, impreuna cu nimfele, in apele unui rau, starneste mania ingrozitoare a zeitei, care il transforma intr-un cerb. Sub aceasta infatisare, nefericitul cerb va fi sfasiat de catre propriii sai caini, pe muntele Cithaeron. A doua fapta a Artemisei se refera la uciderea gigantului Orion, care, indragostit si el de zeita, va avea o soarta la fel de cruda. Dupa o alta versiune mitica, va fi omorat de fratele geaman, Apollon, ca pedeapsa pentru cutezanta sa. Dupa moarte, Orion va fi, totusi, transformat intr-o constelatie, care ii poarta numele. Daca, la randu-i, zeita incerca sa se apropie de vreun muritor, iubirea ei era rece si stranie, ca in cazul pastorului, de o rara frumusete, Endymion, adormit vesnic, de catre Zeus, pentru a se mentine mereu tanar. Totusi, din unirea lor semilucida, in amortirea somnului, Artemis va naste 50 de fete .
Atena (greaca: Αθήνα, Athina,Τριτογėνεια, Tritogenia) era una dintre cele mai mari divinitati ale mitologiei grecesti, identificata de romani cu zeita Minerva. Era zeita intelepciunii, pe care grecii o mai numeau si Pallas Athena sau, pur si simplu, Pallas.
Atena era fiica lui Zeus si a lui Metis. Zeus a inghitit-o insa pe Metis inainte ca aceasta sa nasca, astfel ca Atena a iesit direct din capul lui Zeus, cu arme si armura cu tot. In momentul cand a aparut pe lume, a slobozit un racnet razboinic, care a cutremurat cerul si pamantul. Atena era simbolul atributelor reunite ale parintilor ei. Ea personifica forta mostenita de la Zeus, imbinata cu intelepciunea si prudenta lui Metis.
Demetra (greaca: Δημήτηρ) era in mitologia greaca zeita agriculturii si a roadelor pamantului. Era fiica lui Cronos si a Rheei si apartinea generatiei olimpienilor. Demetra a avut cu Zeus o singura fiica, pe Persefona, de care era strans legata atat in ceea ce priveste cultul cat si legenda.
In timp ce culegea pe un camp flori, pamantul a inghitit-o pe Persefona; ea a fost rapita de unchiul ei, Hades, care a dus-o cu el in Infern. Zadarnic a cautat-o indurerata Demetra noua zile si noua nopti, cutreierand lumea in lung si-n lat. Nimeni nu-i stia de urma. Intr-un tarziu, Demetra a aflat de la Apollo de soarta fiicei sale. Cuprinsa de jale, Demetra paraseste atunci Olimpul si jura sa nu-si reia indatoririle divine si locul in randul zeilor, decat in ziua cand ii va fi inapoiata Persefona. Ratacind pe pamant, dupa multe peregrinari, ajunge la Eleusis si zaboveste o vreme mai indelungata la curtea regelui Celeus. Intre timp, cum pamantul nu mai rodeste si holdele se usuca, Zeus il trimite pe Hermes sa i-o aduca inapoi pe Persefona.
Dar reintoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibila. Ascalaphus a vazut-o pe Persefona cum s-a infruptat in Infern dintr-o rodie. In felul acesta ea s-a legat, o data pentru totdeauna, de lumea subpamanteana. Manioasa, Demetra il transforma pe Ascalaphus, singurul martor al sacrilegiului comis, in bufnita. Persefona insa trebuie sa ramana alaturi de Hades. La insistentele lui Demetra se ajunge totusi la un compromis: sase luni din an Persefona va sta alaturi de sotul ei in regatul subpamantean si sase luni le va petrece pe pamant, langa mama ei.
Dionis (in greaca Διόνυσος Dionysos) era in mitologia greaca zeul vegetatiei, al pomiculturii, al vinului, al extazului si fertilitatii, denumit la romani si Bacchus sau Liber. Era de asemenea poreclit Bromius, la orfici Lyaeus etc. Dionis era una dintre cele mai importante divinitati cunoscute in vechime, al carei cult era raspandit in intreaga lume.
Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus si a Harmoniei. Se numara deci din cea de-a doua generatie de zei olimpieni. Semele isi gasi sfarsitul datorita geloasei Hera, care o determinase sa-i ceara lui Zeus sa i se arate in ipostaza sa zeiasca. Zeus i-a aparut intr-adevar, inconjurat de fulgere si tunete, si i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reusit totusi sa-si salveze copilul inca nenascut si l-a cusut in propria lui coapsa, de unde il zamisli apoi pe Dionis. Astfel, Dionis este cunoscut drept zeul “care s-a nascut de doua ori”.
Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus si a Harmoniei. Se numara deci din cea de-a doua generatie de zei olimpieni. Semele isi gasi sfarsitul datorita geloasei Hera, care o determinase sa-i ceara lui Zeus sa i se arate in ipostaza sa zeiasca. Zeus i-a aparut intr-adevar, inconjurat de fulgere si tunete, si i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reusit totusi sa-si salveze copilul inca nenascut si l-a cusut in propria lui coapsa, de unde il zamisli apoi pe Dionis. Astfel, Dionis este cunoscut drept zeul “care s-a nascut de doua ori”. Ca sa-si fereasca copilul de Hera, Zeus l-a ascuns in casa regelui Athamas si a sotiei acestuia, Ino. Acolo Dionis a trait imbracat in haine femeiesti pentru a nu fi recunoscut, dar a fost descoperit de Hera si, drept razbunare, mintile lui Ino si lui Athamas au fost luate. Atunci Zeus il incredinteaza pe Dionis prin intermediul lui Hermes nimfelor de la Nisa, mai tarziu lui Silen. Ajuns adult, el a luat parte la lupta zeilor cu gigantii, in care l-a ucis pe Eurytus cu tirsul sau, un toiag incununat de conuri de pin. Conform legendelor, si-a propagat el insusi cultul, ducandu-l din Tracia in intreaga lume, ajungand in Egipt, Siria, Frigia si, in sfarsit, in India.
Pe muritori, zeul ii invata sa cultive vita de vie. In plus, el avea darul de a face sa tasneasca din tarana lapte, miere si vin, spulberand cu acestea grijile oamenilor. Fata de cei care i s-au impotrivit s-a aratat crud, luandu-le mintile (ca in cazul regilor Lycurg si Pentheus), sau transformandu-i in delfini (ca, de exemplu, pe piratii tirenieni care dorisera sa-l ia ostatic in drumul lui spre India). Pe insula Naxos Dionis a gasit-o pe Ariadne, abandonata de catre Tezeu, si a luat-o de sotie. Se spune despre Dionis ca a coborat pana la urma si in Infern ca sa-si salveze mama. Hades s-a lasat induplecat, astfel incat Dionis a putut sa o aduca pe Semele in Olimp. Dionis a reusit sa-l aduca in Olimp si pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rusina Hera. Insotitorii lui Dionis erau silenii, satirii si nimfele. Menadele, tiadele si bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, incununate precum zeul insusi cu iedera sau frunze de vita de vie si purtand tirsuri impodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viata salbatica, vana animalele padurii si le devora crude. Chiar si Dionis lua cateodata infatisarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui tap sau a unui taur. Eliade il identifica de aceea pe zeu cu “Strainul din noi insine, temutele forte antisociale pe care le dezlantuie patima divina”.
Poseidon (greaca: Ποσειδῶν), in mitologia greaca, era zeul marii, fiul lui Cronos si al Rheei. In mitologia romana este cunoscut sub numele de Neptun. Ca si ceilalti frati ai sai, cand s-a nascut, Poseidon a fost inghitit de catre tatal sau si apoi dat afara.
Mai tarziu a luptat alaturi de olimpieni impotriva titanilor. Cand, in urma victoriei, s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpamanteana, iar lui Poseidon Imparatia apelor. El salasluia in fundul marii impreuna cu sotia sa, Amfitrite, alaturi de care, uneori, urmat de un intreg cortegiu marin si purtat de un car tras de cai inaripati, spinteca valurile.
Mai tarziu a luptat alaturi de olimpieni impotriva titanilor. Cand, in urma victoriei, s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpamanteana, iar lui Poseidon Imparatia apelor. El salasluia in fundul marii impreuna cu sotia sa, Amfitrite, alaturi de care, uneori, urmat de un intreg cortegiu marin si purtat de un car tras de cai inaripati, spinteca valurile.
Poseidon starnea furtunile sau facea ca apele marii sa devina linistite, el scotea insule la iveala sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul sau, facea sa izvorasca rauri sau sa se inchege lacuri. O data el a incercat impreuna cu Hera si cu Athena sa-l puna in lanturi pe Zeus, dar incercarea a dat gres. De atunci Poseidon a fost mereu alaturi de preaputernicul sau frate care carmuia destinele lumii.
Legat de numele sau este episodul intrecerii care a avut loc intre el si Athena atunci cand a fost sa-si imparta intre ei pamantul Atticei. Un alt episod il infatiseaza pe zeul marii lucrand cot la cot cu Apollo, ca sa inalte zidurile Troiei. Faptul ca nu a fost rasplatit pentru munca sa a atras mania lui Poseidon asupra troienilor. Aceasta manie, si faptul ca Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu sa-l urmareasca pe erou cu razbunarea sa, nimicindu-i pe rand corabiile si aruncandu-l de pe un tarm pe altul. Cu zeitele sau cu muritoarele de rand Poseidon a avut numerosi fii si fiice, majoritatea infatisati ca niste fiinte monstruoase sau a caror forta era de temut. Printre acestia se numarau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus – regele lestrigonilor, Triton etc.
Sisyphos a fost singurul care, printr-o viclenie, a reusit sa-l puna pe Thanatos in lanturi si sa-l tina cativa ani captiv, astfel incat, in acea perioada nu a mai murit nimeni. Hesiod in Theogonia il numeste “odiosul Thanatos”, “zeu teribil” care are “inima de fier, suflet de arama nepasator in pieptul sau”.
Zeus (in greaca: Ζεύς) este, in mitologia greaca, era zeul suprem, parintele zeilor si al oamenilor. Ca zeu al cerului, el locuieste pe varful muntelui Olimp, varf care era socotit a fi in cer, si tot ca zeu al cerului, el este stapanul norilor, al ploii, al zapezii, al tunetului si al fulgerului, fiind reprezentat cu un fulger in mana. El supravegheaza implinirea justa a angajamentelor, respectarea dreptatii, implinirea obligatiilor conjugale. El protejeaza familia, fratia, cetatea.
Era cel mai mic dintre fii lui Cronos si ai Rheei. Rheea, ca sa-l scape de urgia tatalui sau, care-si inghitea rand pe rand copiii de indata ce se nasteau, l-a ascuns pe Zeus in Creta, unde a fost ingrijit de catre doua nimfe, Adrasteia si Ida. Acestea il hraneau cu lapte de la capra Amaltheia si cu ambrozie. Curetii (aparatorii lui Zeus) il protejau pe micul zeu si faceau zgomot cu armele cand acesta plangea, ca nu cumva sa-l auda Cronos. Cand a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei si al Metisei, detronarea tatalui sau. Dupa ce l-a silit pe Cronos sa-si verse inapoi copiii inghititi, Zeus, impreuna cu fratii sai acum reintorsi la viata, i-a declarat razboi lui Cronos. In ajutorul acestuia au sosit insa fratii lui Cronos, titanii. Insa ciclopii si hecatonheirii (uriasi cu o suta de brate) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani si a luat sfarsit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stapanul intregului Univers.
Era cel mai mic dintre fii lui Cronos si ai Rheei. Rheea, ca sa-l scape de urgia tatalui sau, care-si inghitea rand pe rand copiii de indata ce se nasteau, l-a ascuns pe Zeus in Creta, unde a fost ingrijit de catre doua nimfe, Adrasteia si Ida. Acestea il hraneau cu lapte de la capra Amaltheia si cu ambrozie. Curetii (aparatorii lui Zeus) il protejau pe micul zeu si faceau zgomot cu armele cand acesta plangea, ca nu cumva sa-l auda Cronos. Cand a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei si al Metisei, detronarea tatalui sau. Dupa ce l-a silit pe Cronos sa-si verse inapoi copiii inghititi, Zeus, impreuna cu fratii sai acum reintorsi la viata, i-a declarat razboi lui Cronos. In ajutorul acestuia au sosit insa fratii lui Cronos, titanii. Insa ciclopii si hecatonheirii (uriasi cu o suta de brate) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani si a luat sfarsit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stapanul intregului Univers. El a daruit Lumea subpamanteana fratelui sau Hades, iar Marea lui Poseidon, pastrandu-si pentru sine Pamantul. Pana sa dobandeasca pacea, a avut de infruntat insa noi vrajmasi, de data aceasta pe gigantii asmutiti impotriva sa de catre Geea, care a nascut un monstru infricosator, Typhon, cu o suta de capete de balaur. Lupta cu Typhon a fost cea mai grea dar, in cele din urma, Zeus a iesit din nou si definitiv biruitor, azvarlindu-l pe monstru in Tartar. Insa si de acolo ii mai ameninta pe zeii olimpieni. El dezlantuie furtunile si vulcanii. Impreuna cu Echidna, jumatate femeie si jumatate sarpe, el dadu nastere lui Orthos, un dulau fioros cu trei capete, lui Cerber, cainele iadului si pe Hidra din Lerna.
,a invatat sa vorbeasca cu furnicile,cu cariile,cu puricii,cu paduchii,cu plosnitele,cu tantarii,cu mustele,cu capusele,cu albinele.Ofrandele pe care ar fi trebuit sa le depuna la temple le-a oferit lor.Acestea au parasit pamantul si au invadat Olimpul.Zeii atotputernici nu au stiut cum sa le faca fata.Se scarpinau,se plesneau,nu reuseau sa bage nimic in gura-invazie de...invazie 