Nostalgii de toamna

[DeletedUser7851]

Cum a fost in vacanta la bunici?
​

Oare zeii si-au petrecut copilaria la bunici?
Eu, personal, nu cred, dar cu siguranta multi dintre noi am facut ceva traznai prin ograda lor.
Puteti descrie in cateva cuvinte o vacanta de neuitat la bunici?



Modalitate de desfasurare

Perioada de desfasurare a concursului 06 - 11.09.2018.
Se vor acorda 3 premii in valoare de 1000, 700 si 300 monezi de aur.
Echipa va alege 3 postari pe care va premia.
Castigatorii vor fi anuntati in data de 15 septembrie 2018.


Conditii de participare:

Fiecare jucător poate participa la concurs cu o singură postare.
Daca detineti mai multe conturi veti putea participa cu unul singur.
Modalitatea de revendicare a premiilor va fi comunicată odată cu anunţarea câştigătorilor.
Postările trebuie să respecte regulamentul forumului si al jocului.

 

[nicol 10]

De m-ar fi prins vremurile de astazi copil, probabil ca v-as fi povestit cum stateam pe scarile casei, la umbra merilor varatici, mai scuturand si cate-o omida, cu laptopul pe brate, bagand continuu resurse la niste minuni, pe-un joc numit Grepolis.

Cum nu exista asa ceva pe atunci, ramanem doar cu prispa casei, merii parfumati si plini de omizi plus o pisica sperioasa rau, care se aciuase de curand in spatele casei si mai facuse si pui pe deasupra. Nebunia mea pisicile, inca de pe atunci, degeaba imi spunea bunica sa o las in pace, ca este salbatica, ca are purici si cine stie mai cate...., dar am vazut eu de la distanta cum ii luceau ochii atunci cand plutea in aer mirosul de mancare, deja stiam si cum sa o incoltesc, numai ca perioada de post in care ne aflam nu ma prea ajuta.
Bunica se incapatana sa ne serveasca mancare de post cam toata saptamana, rar se limita la doar 2-3 zile pe saptamana, astfel ca a trebuit sa iau masuri in acea privinta inca de a doua zi, dis de dimineata. Cu motivul ca dau de mancare la pasari, am intrat si in cotetul lor, in speranta ca poate bunicii i-ar fi scapat vre-un ou. Doua cuibare erau goale, al treilea....era o roscovana, cam nervoasa ca o deranjez, cu toate ca i-am zis frumos ca vreau doar sa ma uit, ea s-a ciufulit la mine si chiar m-a ciupit de mana. Cu toata durerea pe care o resimteam, am luat-o de pene si am zburat-o cat colo, hotarata sa vad daca sunt oua in cuibar, numai ca gaina nu a avut o aterizare tocmai gratioasa si pana pe la pranz deja schiopata serios. In acea zi ma lecuisem oricum, oua nu gasisem, dar a doua zi la pranz am servit ciorba de gaina, gaina grasa - ciorba gustoasa, astfel ca am avut de unde da deoparte ceva resturi de carne, oscioare si ce mai era pe acolo.
A fost chestie de 2 zile sa ademenesc pisica si sa ne facem de nedespartit iar pe pisoi sa nu-i mai scot toata ziua de printre picioarele mele. Iubirea acelor ghemuri de blana a meritat ocara bunicii: cum ca i-am ologit cea mai harnica gaina (cam grasa parerea mea), cum ca i-am umplut casa de purici ( asta a fost intradevar o problema) cum ca gaseste numai soricei lesinati pe aleia casei ( aici nu i-am inteles problema).
Ma rog, supravietuisem dar intervenise o alta problema: sa invat pisicile cu mancarea de post a bunicii pentru ca la cotetul gainilor nu mai aveam voie, dar asta deja este alta poveste......!

 

[DeletedUser12202]

Intr-adevar,nostalgii.....
Ii vad si acum : pe bunica cu manecile suflecate,cu broboada inodata la spate,framantand paine,cozonaci,colacei-eu stand la gura cuptorului abia asteptand sa se coaca,pe bunicul curatind via si pomii,seara stand pe prispa ascultand povesti si pilde,mereu altele,nu stiu,nici azi,de unde stiau atatea.
Si,trasnai faceam si eu,ca orice copil-oricat de cuminte si ascultatoare am fost !O data,am vrut sa....ajut closca,sa scoata puii mai repede,imi era mila de ea ca statea tot acolo,parca era pedepsita,.Am realizat-crescand,ca mai aveau 1-2 zile si ar fi iesit de bunavoie din oua. Dar...Le-am spart pe toate,puii...nimic,nu mai miscau,m-a gasit bunica(era plecata in sat cu treburi) cu o varguta in mana amenintandu-i : daca nu inviati pana vine bunica,va omor in bataie.
Si acum ii vad fata,nu stia daca sa rada de mine sau sa planga de mila lor.A luat un retevei(cum facea mereu cand faceam cate o trasnaie) si :" fugi ca te bat !!!"Peste timp,povestea razand cum o luam la fuga si nu stateam sa ma...altoiasca .Draga de ea,nu m-ar fi atins nici c-o floare,dar...trebuia sa ia masuri,asa ca le lua )).Fugi ca te bat .Asa a spus si cand m-a prins ca eu eram salbaticiunea care golea ouale de continut(le gauream frumos,cu atentie,sa nu le sparg si beam continutul,nu stiu pe cine auzisem ca asa iti faci vocea frumoasa).Doar cand am spart geamul la casa buna(nu stiu cum aveau bunicii vostri,ai meu aveau casa buna,cu acareturi,scoarte,cusaturi de tot felul,ai fi zis ca-i muzeu si bucataria de vara unde stateau)a schimbat foaia si mi-a spusa ca voi sta cu fundul in geam,sa nu intre nimeni.Nu vreti sa stiti ce tratative am dus cu bunicu,sa stea el noapte si eu ziua ....Dar dulceturile bunicii !!!!Abia cand am crescut i-am spus cine le desfacea si lua frumos,din toate(si punea bunica,multe,de toate felurile-preferatele mele erau cele de cirese amare),de nu stia cum de scad .
Dar cand am vrut sa cobor cu galeata in fantana !!!
Si doamne,cate ar fi de povestit !Dar cu bunicul din partea mamei - a fost,va ramane sufletul meu,cate nu i-am facut si lui - copil adica .Biblioteca este in sufletul meu,dar ma opresc aici.
Nostalgii,intr-adevar.

 

[DeletedUser16203]

La doar optsprezece veri
Nu-s nici mare, nu-s nici mica
Imi amintesc vacantele , parca-ar fi fost ieri
La al meu bunic, si a mea bunica.

Fiecare an era o aventura
Asteptat cu o mare dorita
Nu pot uita nici serile pe patura
Nici diminetile pe ulita.

Fara de astapar poate eram
Si nazbatii de faceam
Dar bunica ma ierta
Ma iubea..draca de ea.

Cum ne adunam seara de seara
In fata portii pe la umbra
Si asa trecea vara de vara
Fara sa lase vreo urma.

 

[DeletedUser16322]

Când mă gândesc la bunici, îmi vine în minte bunicul de pe tată, care locuia în aceeași curte cu mine. Eram mică, de câțiva anișori. În fiecare dimineață, când bunicul mulgea vaca, eu eram prezentă în ușa grajdului, cu o cană în mână. El mi-o umplea cu lapte cald, muls proaspăt, iar eu nu plecam de acolo până nu mă săturam. Ce mult îmi plăcea laptele de la vaca bunicului.... Aveam și noi văcuță dar laptele de la vaca bunicului era delicios....Și nu numai
Avea bunicul obiceiul să pună în pod borcane mari de 5 l, pline cu miere de albine, apoi lua scara de la pod. Scotea miere în anumite perioade/ zile. Nouă tare ne mai plăcea mierea. Pândeam când bunicul era plecat cu treburi, știam de unde să luăm scara, ne urcam în pod pregătiți cu linguri de lemn și nu ne dădeam jos până nu avea burțile pline. Nu ne bătea, doar ne dojenea.
Apoi, mai mari fiind, cam de 12-15 ani, când venea duminica, bunicul și mama plecau la biserică (după ce insistau îndelung să mergem și noi iar noi găseam fel de fel e scuze). După ce plecau, ne instalam tablele pe prispă și împreună cu tata, mătușa, sora și fratele, "frigeam" partide de table cât ținea slujba religioasă. Uneori, eram așa de încinși la joc, că nu ne dădeam seama când se termina slujba la biserică și ne prindea bunicul jucând table. El nu vorbea urât, nu înjura de cele sfinte, dar avea o expresie simpatică tare : "paharul mamii voastre, preotul în biserică și voi vă jucați cu necuratul?" Noi, plecam capetele rușinați (dar satisfăcuți de jocul nostru), găseam o scuză, pe care bunicul o tolera că era un om tare bun la suflet și apoi ne pregăteam de masa de prânz.
Și câte ar mai fi de povestit...Frumoasă e copilăria alături de bunici.

Vă mulțumesc că m-ați făcut să retrăiesc
Trecutul meu copilăresc!

 

[Gymus]

Hmmm... Pe data de 25 octombrie se sarbatoreste "Focul lui Sumendru" , iar copii timp de 2-3 zile stau sa adune pelinarita , cetina si concenii pt ca focul sa fie cat mai mare... Asa se intampla si anul asta , ca de obicei eu fiind cel mai aproape trebuia sa iau de acasa "instrumente" pentru a sapa groapa in care o sa intre prepeleacul.. Ma duc frumos iau o sapa , un tarnacop si un harseu.. toate bune si frumoase... la un moment dat vad cum fiecare coada "cade" in doua... Ma duc frumos , le duc acasa si parca o aud pe bunicamea " Sa vezi ce-ti face tact'o Ionel" . In fine , am trecut peste.. apoi stiam ca un nene avea in gradina cauciucuri de raba. Ce zicem noi ? Hai sa furam si noi unul... mergem frumos luam unul apoi a doua zi bunicami-o negru de suparare ca m-a vazut pe camera de filmat cum furma cauciucul,.... eu nestiind ca fiul proprietarului statea in Spania si a pus camere sa supravegheze de la distanta. Tin minte ca nu a vorbit cu mine vre-o 3 zile.... Inca tin minte sentimentul pe care-l aveai cand vedeai cum arde dupa o munca de cateva zile.. de multe ori si plin ploaie... stateam cate 3-4 h ... . Dar au ramas amintirile , singurele care raman vesnice