Ghici poezia mea...

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.

DeletedUser

Guest
cine stie continuarea versurilor si autorul? (fiecare ghiceste versurile si autorul de mai sus si-si posteaza propria provocare)

"Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară..."
 

DeletedUser

Guest
Tudor Arghezi- Testament.

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin rapi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrişovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară

Bătrânii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor meï.

____________________


"Iubit tîlhar, tu, hoţul de miresme,
te iert cînd sărăcia mea o furi,"
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser6312

Guest
William Shakespeare - Sonetul 40

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
esti mai bogat de le vei dobîndi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
dar ea a ta este de cînd o stii.
De dragul meu daca-mi primesti iubirea
si-o cheltui, nu te voi fi blestemat
si totusi te blestem, de-i iai sclipirea
fara sa ti-o doresti cu-adevarat!
Iubit tîlhar, tu, hotul de miresme,
te iert cînd saracia mea o furi,

iubirii-i ierti faradelegea lesne,
mai greu faradelegile le-nduri.
O, desfrînat ce schimbi în bine raul
nu-mi fi dusman, chiar daca-mi esti calaul.


"Pe buzele-mi roşii priveşte stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seară"
 

DeletedUser

Guest
Ion Minulescu

Romanta ultimei seri

Pe buzele-mi rosii port si-astazi stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara...
Pe buzele-mi rosii -apusuri de vara-
Port urmele luptei pierduta-n palatul
Eternului Miine
Si fostului Ieri!...

Mi-ai spus intr-o seara ca-i ultima seara!...
Vai!...Ultima seara ce trist se sfirsea...
Te vad parca si-astazi invinsa,
Culcata,
Pe-aceeasi araba si veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-nclestata
si miinile-n cruce ca doua stindarde
Salvate din focul cetatii ce arde!...

Sarmana invinsa de insusi invinsul
Vointelor tale...
Suprema chemare
Ce-si pierde zigzagul in gesturi ce mor...
Lumina nocturna de stea cazatoare...
Pe buzele-mi rosii priveste stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara

Si-asculta-ti a luptei stridenta chitara
Cum plinge,
Si-n urma, cum moare-n palatul
Eternului Miine
Si fostului Ieri!...

Sint glasuri de clopot ce parca te cheama
Si glasuri de streanguri ce scirtiie-n vint...
Un glas de fringhie si-un glas de arama
Se zbat impreuna,
Si doua sentinte
Topite sint parca-ntr-un singur cuvint:
"Amantul te minte"...
"Amanta te minte"...
Si-n viata, acelasi etern Inceput
E doar profanarea acelor Sfirsituri,
Traite
Si-apuse cu cei din trecut!


"Un strein prost într-o vreme în România viind,
Şi două-trei româneste ca să înveţe dorind
,...
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser598

Guest
Am sa fac un post nu la tema,dar totusi:
De cat sa postati niste strofe din poezii care sunt mai putin auzite de urechile oamenilor,si apoi sa stati sa scrieti strofele pe google si sa postati opera aici cum garantez ca au facut-o majoritatea,mai bine postati ceva strofe usoare,care au auzit fiecare din noi,din anii de liceu,din opere adaugatoare etc etc.
Si sa nu se caute pe google daca nu stiti,posteaza ala ce stie intradevar. Zic ca o sa fie mai interesant si mai cinstit. Acuma vedem daca da PRO Alandala. :D
 

DeletedUser6312

Guest
Am sa fac un post nu la tema,dar totusi:
De cat sa postati niste strofe din poezii care sunt mai putin auzite de urechile oamenilor,si apoi sa stati sa scrieti strofele pe google si sa postati opera aici cum garantez ca au facut-o majoritatea,mai bine postati ceva strofe usoare,care au auzit fiecare din noi,din anii de liceu,din opere adaugatoare etc etc.
Si sa nu se caute pe google daca nu stiti,posteaza ala ce stie intradevar. Zic ca o sa fie mai interesant si mai cinstit. Acuma vedem daca da PRO Alandala. :D

Pasionatii de poezie mai citesc si altceva decat operele studiate in liceu...iar shakespeare, arghezi, minulescu sau anton pann sunt poeti cunoscuti :D:D
 

DeletedUser598

Guest
Pasionatii de poezie mai citesc si altceva decat operele studiate in liceu...iar shakespeare, arghezi, minulescu sau anton pann sunt poeti cunoscuti :D:D

Da ...cunoscuti. Nu am zis sa sunt poetii necunoscuti,am zis ca sunt operele mai putin cunoscute. Fii mai atent si nu comenta aiurea. SI daca tu esti la litere sau pasionat de poezii si cunosti majoritatea operilor de sus,asta nu inseamna ca toti sunt la fel.
Deci,zic sa nu o mai faci pe desteptul si sa nu comentezi doar sa nu zici ca ai tacut.
Daca Alandala zice ca vb aiurea..sterge postarea si mergeti mai departe...
 

DeletedUser

Guest
Da ...cunoscuti. Nu am zis sa sunt poetii necunoscuti,am zis ca sunt operele mai putin cunoscute. Fii mai atentă si nu comenta aiurea. SI daca tu esti la litere sau pasionată de poezii si cunosti majoritatea operilor de sus,asta nu inseamna ca toti sunt la fel.
Deci,zic sa nu o mai faci pe desteptul si sa nu comentezi doar sa nu zici ca ai tacut.
Daca Alandala zice ca vb aiurea..sterge postarea si mergeti mai departe...

mie unul imi place ideee ;))
 

DeletedUser

Guest
sincer nu mai sunt in tema cu ce apare sau nu in manualele de literatura actuale, mai ales ca exista zeci de variante la fiecare clasa... propun sa continuam.Asa poate descoperim si poezii care ne merg la inima de care nu am auzit.

Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Nichita Stanescu-Lectia despre cub


Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!


*******************************

Stea, nu potl tu intra-n veriga lui
Si lacatul tacerii să-l descui?
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Tudor Arghezi== Descântec

Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
.............................................
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?

@@@@@@@@@@@@@@@@@@

ghiceste:

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
 

DeletedUser2467

Guest
Astăzi, 06:46:02 #11
Alandala

Moderator



Adaugă data: 09.02.2010

wow no sleep??
 

DeletedUser

Guest
Nichita Stanescu-Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
(exista si o melodie a lui Alifantis pe versurile acestea)


*********************************************

Şi vâna de la tâmple îmi zvâcneşte
Ca guşa unei leneşe şopârle
Ce se prăjeşte-n soare,
Mişcarea ta mi-adie murmur de izvoare.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Lucian Blaga - ,, Moartea lui Pan "



,, Şi, uite, astfel ni se face iarnă,
şi iar ne ninge timpul pe meninge
[...] "
 

DeletedUser6873

Guest
Alexandru Andritoiu - Si, uite, astfel ni se face iarna

"Si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde."
 

DeletedUser

Guest
Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.
 
Ultima editare de un moderator:

DeletedUser

Guest
Ade, trebuie sa postezi o parte din poezie, fără titlu, autor... iar noi să ghicim autorul şi titlul poeziei. :)
 

DeletedUser

Guest
aaaaaaaaaa.......scuze....eu am vazut titlu peste tot de aceea am pus si eu...
merge daca editez,stergand titlul?:D:D:D:D:D::D
 

DeletedUser6873

Guest
Citeste si tu "Cerintele" jocului! Eu pentru ce am postat partea aceia din poezie?:eek:
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Sus