DeletedUser7208
Guest
Mama, iarta-ma ca-ti scriu doar acum. Ma stii doar, mereu uituca. Am trimis prea tarziu scrisoarea ca sa ajunga pe 8 martie la tine. Poate ca a fost si vina frigului de-a afara, cine stie. Totusi, sa nu uit ce am vrut sa-ti spun. E ziua ta, sau a fost de fapt, dar sa ne prefacem o clipa ca suntem din nou pe 8 martie. Nu am sa-ti dedic cuvintele altcuiva si nici nu o sa fiu o pseudopsalmista doar de dragul unor cuvinte care suna frumos si in esenta sunt goale. Mama, eu as vrea doar sa iti multumesc ca mi-ai fost alaturi mereu. Acum stiu ca printre certuri si cuvinte aruncate degeaba, ai vrut sa ma inveti mereu ceva. Ma gandesc acum la adolescenta mea, cand nu te intelegeam si cand poate tu inca ma vedeai gargauna aia mica, stangace, care nu stie sa-si lege sireturile. Se prea poate ca acum sa ma vezi la fel, atat ca imi dai voie sa fiu o pitica libera. Acasa este in bratele tale si cand eram bolnava, imi aduc aminte, imi cantai un anume cantec de leagan care ma linistea. Tu esti un simplu om, stiu, nu ai in palme nici cunoasterea, nici nemurirea, ci dragostea de mama care infrange orice. Iarta-ma ca nu te-am inteles in acei ani si iarta-ma ca probabil nici acum nu sunt fiica ideala. As putea sa-ti mai spun doar ca intr-un fel bizar, iti multumesc ca nu m-ai lasat sa devin ceea ce uneori voiam, din necunoastere ori dintr-un elan nefondat, ca m-ai tinut pe un drum drept. Nu regret ceea ce sunt astazi si nici faptul ca nu am devenit o oita balaie in turma. Mama, iti multumesc ca existi, ca nu m-ai abandonat niciodata, ca mereu ultima felie de prajitura mi-o ofereai mie si ca m-ai iertat atunci cand eu nu am putut sa o fac. As vrea sa devin o mama macar 1% din ceea ce ai fost tu pentru mine.