Epopeea lui Gregorios

[DeletedUser]

Zeii nu au fost niciodată atât de darnici. Pacea nu era tulburată nici macar de zumzetul vreunei săgeţi. De un secol nici un muritor nu ridicase sabia împotriva vreunui semen. Maslinii dădeau rod bogat, cristalul apelor nu era tulburat decât de peştii zglobii. Răsunau văile de râsete vesele, de behăit de miei, de zarvă de copii. Pământul sterp dădea dulceaţă vinurilor care curgeau în râuri la ospeţele câmpeneşti. Din trei în trei zile oamenii sărbătoreau câte ceva şi veselia era la ea acasă. În temple ardeau jertfe necontenit.
Dar zeii sunt capricioşi, răzbunători, orgolioşi... În Olimp se iscă larmă mare.

 

[DeletedUser]

Intr-un sat cocoţat pe stâncile aride îşi făcea rost şi Gregorios. Păstor din tată-n fiu bătea zilnic potecile insulei. Deşi viaţa tihnită îi pria nu avea linişte. Marea îl atrăgea irezistibil. Ştia că ceva se va întâmpla pentru că simţea că lucul lui nu este acolo. În aşteptarea hotărârii zeilor scruta bolta în nopţile senine şi descifra tainele stelelor.

 

[DeletedUser]

Si de aici a inceput razboiul Troiei ,ok,dar unde e continuarea?