Intr-o bomba de birt dintr-un port la Dunare, cu stuf si pesti sarati agatati la grinda...
Este o noapte frumosa cu luna...
Un betivan iese clatinindu-se din crisma.
Deoarece Pamintul se-nvirte se propteste intr-un perete si pleaca cu o scrumbie in mina.
Din reflex o baga in buzunarul de la pantaloni si pleaca spre casa.
Pe drum il taie nevoia si se opreste linga un stilp.
Se chinuie el sa desfaca pantalonii si, in final, nimereste scrumbia, o scoate din buzunar si fericit ii da drumul.
Dupa ce termina, usurat, scutura scrumbia, o priveste in lumina palida a Lunii si exclama:
"Dom'le, de 45 de ani ma usurez cu tine si nu stiam ca ai ochi albastri."