Intre timp la curtea regelui Morwen , eu , Gibernius , lordul stanelor de oi si unul din cei mai influenti nobili din cartierul de sus , un fost luptator refugiat sub aripa lui Morwen , un asasin in adevaratul sens al cuvantului , un un maestru in arta infiltrarii si in arta trasului cu arbaleta , pumnalul imi este fratele cel mic de care trebuie mereu sa am grija dar si fratele cel mic alaturi de care traiesc . Cresc oi , este adevarat dar ce nimeni nu stie e ca afacerea asta e de acoperire , eu sunt un vanator de vrajitoare (witchhunter) , tatal meu a fost vanator de vrajitoare , bunicul la fel , arta transmisa din generatie in generatie , arbaleta nu este doar o arbaleta simpla , este confectionata din colti de bestie a umbrei , o simpla zgarietura si otrava patrunde prin tot corpul tau .
(Adevaratul inceput al povestii)
Eram la hanul 3 galbeni , stateam la un pahar de rom , dar nu alcoolul era cel ce ma atragea la acel han ci zvonurile care ziceau ca in padurea norwise se afla un vrajitor (necromancer) , unul care stapanea puterea invocarii demonilor . In jurul castelului se pare ca au cam disparut cativa oameni , era cazul sa investighez , disparitiile sunt prea dubioase asa ca ma dintr-o inghititura beau paharul si ma ridic indreptandu-ma spre hangiu , un om trecut de floarea varstei , avea parul alb , o barba sura , inalt de vreo 5-6 coti , précis el stia ceva despre vrajtor :
-Batrane , am cateva intrebari pentru tine .
-Tinere , ca sa stii , aici in hanul meu , informatia costa , da-mi 3 galbeni pentru fiecare intrebare pe care o ai .
Batranul parea hotarat , précis asta e o cale din a face bani insa , niciodata sa nu accepti pretul pana nu negociezi .
- Iti dau un galben pentru fiecare intrebare .
- Tinere , pentru un galben nu aflii decat unde e iesirea din han .
- Batrane asculta , eu iti dau maxim 2 galbeni , nimic mai mult !
- Hmmmm! E un prêt destul de rezonabil , putem bate palma , deci ce doresti sa aflii?
- Spune-mi ce se afla in padurea norwise?
- Unele zvonuri spun ca pe acolo se gaseste un grup de vrajitori , dar nu orice fel de vrajitori , unii puternici care pot sa invoca demoni . Nu ti-as sugera sa te avanti pe acolo cel putin daca nu ai un grup de luptatori .
- Asta e treaba mea . Zic eu aruncandu-I 2 galbeni pe tejghea .
Se pare ca am de cautat un grup de oameni , este o misiune grea care implica multi bani recompensa pentru oamenii lipsa , dar de unde sa incep , précis barul luptatorilor era locul perfect unde sa imi incep cautarile . Intru in bar , printre fumul produs de tigarile din iarba de lup observ intr-un colt mai retras un barbat , tanar , solid , parea perfect pentru misiunea pe care o aveam eu .
- Cum te cheama voinice ?
- Cine doreste sa afle?
- Numele meu il vei afla dupa ce vei auzi treaba pe care o am eu pentru tine .
Ii spuns misiunea pe care o am si de ce am nevoie de el , dupa ce i-am povestit ochii lui incepura sa straluceasca , incepu sa tremure , précis murea de nerabdare .
- De accord , cand plecam ? Diseara ?
- Rabdare voinice , inca nu mi-ai zis cum te numesti .
- Oh da , ma numesc Ulf , pe aici lumea ma cunoaste ca si vanatorul de lupi .
- Ai vanat vreodata o bestie a umbrei?
- Nu dar odata am avut bestia in fata , inca imi amintesc clipele de teroare .
- Eram la prapastia lupului , la o partida de vanatoare impreuna cu tatal meu , cand zaresc o blana neagra , credeam ca e un lup negru, blana lui valoreaza foarte mult , dar era o bestie a umbrei care dormea , greseala mea a fost ca am tras in ea , am trezit-o si ea a sarit pe mine , am fugit intr-o crapatura unde nu putea patrunde , tatal meu l-a ademenit si bestia a sarit cu el in prapastie , in aceea zi dureroasa … mi-am pierdut cel mai bun prieten , si anume tatal meu .
Am fost cuprins de fiori , copilul asta a trecut prin multe , sa treci peste moartea tatalui este un moment greu , asta mi-a dovedit ca Ulf e calit prin foc si ca il pot lua in echipa mea .
-Fiule , vom merge la vanatoare de vrajitori !
Ulf fu’ asa de entuziasmat incat incepu sa ma imbratiseze , insa el era doar primul din echipa mea aveamm nevoie de un adevarat luptator in lupta corp la corp , din pacate la barul luptatorilor nu am gasit asa ceva asa ca m-am indreptat catre hanul marinarilor , acolo puteam gasi un luptator in lupta corp la corp , si chiar cum am intrat in bar vad o persoana care loveste cap in cap alti doi barbati , précis el e omul meu .
-Hei tu , batausule!
-Cine esti tu de ma deranjezi?
-Am o misiune pentru tine , se plateste bine .
Atunci atentia lui creste , si imi sugereaza sa ne retragem intr-un compartiment .
-Sa aud ce misiune ai .
-Ai auzit de padurea norwise?
-Nu este locul unde se zvoneste a fi vraijitorii?
-Da , acela e , vreau sa mergem sis a ii ucidem .
-Daca primesc un sfert din recompensa vin .
- De acord , pregateste-te plecam maine dimineata !
M-am indreptat spre casa , dupa o noapte in care nu am putut dormii din cauza cosmarurilor , in care vedeam 5 vrajitori , printre care un barbat , care credeam ca e tatal meu , si care chema demonii sa imi devoreze sufletul , veni dimineata , las totul in grija sotiei mele Gretha si ii urc pe cal , la iesirea din castel ma asteptau Ulf si marinarul , (am uitat sa precizez ca pe marinar il chema Milt ) am plecat spre padure , dar totusi pana acolo mai aveam de trecut prin pasistile sufletelor , un loc pe unde misunau sufletele care au murit acolo in timpul luptelor, care nu au trecut prin poarta de apoi , sufletele care nu si-au gasit linistea si care te devoreaza psihic .
Deja de la intrarea in pajiste simteam aura demonica a sufletelor , dar simteam altceva , era o aura dar care nu era demonica sau oricare alta , era una pe care am mai simtit-o dar nu mai stiu de unde . Gandurile imi sunt deranjate de un raget , privesc in spate si o bestie alerga catre mine ca dupa prada , avea blana neagra , un corn mare , colti ascutiti si gheare puternice , mai mult ca sigur era o bestie a umbrei , ma intorc si cu o lovitura de sabie o zgarii , doar am reusit sa o enervez mai tare . In timp ce ma luptam cu bestia , o sageata venita de nicaieri strapunge ochiul bestiei care cade la pamant , o femeie tanara, imbracata intr-o vestimentatie de piele venea spre noi .
-Cine esti? Intreb eu fiind curios.
-Ma numesc Elena , si nicaieri nu mai gasesti o femeie vanatoare la fel ca mine .
-Asculta , noi ne ducem sa vanam vrajtorii din padurea norwise , vrei sa te alaturi noua?
-Desigur , dar o parte din recompensa revine mie .
Eu accept si plecam la drum , padurea norwise nu mai era departe insa se innopta , trebuia sa dormim . Ne-am hotarat ca fiecaresa stea de straja timp de 3 ceasuri (ore) , prima persoana fu’ Ulf , apoi eu , apoi Elena si urma Milt daca nu , in timpul noptii , aud un zgomot , deschid ochii si vad o persoana care pune mana pe arbaleta mea si o ia la fuga , catre padure , ma ridic in graba si ce sa vezi? Elena a disparut , nu puteam fugi dupa ea pentru ca nu cunosteam padurea si noaptea m-as fi ratacit , nu i-am trezit pe cei 2 pentru ca aveam nevoie de toate puterile pentru dimineata .
Dimineata , i-am trezit ,le-am spus povestea insa am hotarat ca tot vom merge catre vrajitori si oriunde ar fi Elena o vom gasi si vom recupera arbaleta . Au trecut 1-2 ceasuri de cand am intrat in padure , si atentia imi fu’ atrasa de catre un foc de tabara, acela nu putea fi decat a lui Elena , trebuia sa o luam prin surprindere , era un vanator iscusit si doar o lovitura si ne putea ucide , eram norocos ca inca mai aveam arbaleta normala .M-am asezat pe burta si cu o lovitura bine amplasata ii strapung inima , se pare ca ea obisnuia sa ii pacaleasca pe vanatori , infipta intr-o sageata statea o foaie pe care scria :
“ Ucide pe oricine se aventureaza in padurea asta , in special daca vin in grupuri , nu ii lasa se ne deranjeze studiile , daca nu faci asta nu iti mai revedea fratele .”
Era clar , era obligata sa faca asa ceva , probabil nici vrajitorii nu erau departe , mi-am luat arbaleta si am plecat , dupa ceasuri de cautare simteam ceva necurat printr-o parte a padurii , ma indrept spre locul acela . Am ajuns acolo, un turn mare care avea aceea aura necurata , jos erau vrajitorii , era adevarat , erau 5 insa un barbat imi atrage atentia ,era cel din cosmarurile mele , am tras o lovitura de arbaleta catre el dar cum , nu l-am nimerit , précis a facut el sa ratez , am mai tras odata dar in altul si atunci acela cade la pamant . Atentia vrajitorilor asupra colegului lor a fost momentul oportun sa atacam , am doborat unul in graba noastra insa o bestie a umbrei este dezlantuita , m-am ferit de ea lovind un alt vrajitor , iar in viteza alunec pe sub bestie si ii infing pumnalul in inima , nu a mai ramas niciurma de vrajitorul din cosmaruri, précis a fugit , dar socul dupa ce i-am invins a fost ceea ce a zis Ulf , “Acela era tatal meu “ …
