DeletedUser
Guest
În Grecia, Paştele este cea mai importantă sărbătoare. Rădăcinile sale se regăsesc în religia ortodoxă, însă unele obiceiuri şi tradiţii unice, diferite de la o zonă la alta, îşi au originea în Grecia antică sau în luptele pe care naţiunea greacă le-a purtat apoi împotriva imperiului otoman.
În conformitate cu tradiţia greacă, Paştele începe cu Duminica Floriilor, înainte de Săptămâna Luminată. În limba greacă aceasta se numeşte “Săptămâna Mare”. Săptămâna patimilor lui Hristos. În timpul Săptămânii Mari, grecii reconstituie patimile lui Hristos, imitând în acele zile ceea ce i s-a întâmplat lui Iisus; urmează o serie de ritualuri efectuate în biserică, postul, urmează obiceiuri culinare unice, muzică, psalmi şi alte elemente caracteristice.
Slujbele de seară sunt, desigur, cele mai aglomerate, cu excepţia zilei de miercuri, când slujba Sfântului Maslu este ţinută după-amiaza. Joi dimineaţa, la slujbă se comemorează ultima cină şi trădarea lui Hristos. Aceasta este ziua în care ouăle se vopsesc în roşu, culoare care semnifică sângele Mântuitorului, şi se coace pâinea de Paşte, numită tsuréki. Slujba de seară este una lungă şi presupune douăsprezece citiri din Evanghelie. În cadrul acestei slujbe se aduce în biserică o figură în două dimensiuni, care îl reprezintă pe Iisus răstignit pe cruce, iar în acest timp se trag clopotele. În unele locuri se organizează un priveghi în biserică care durează toată noaptea.
Din punctul de vedere al unui simplu spectator, începând de vineri, lucrurile devin foarte interesante. Cuiele care ţin figurina ce îl reprezintă pe Iisus sunt scoase, iar aceasta este dată jos de pe cruce şi înfăşurată în haine albe. Se aduce în biserică o pânză mare şi albă, brodată cu imaginea lui Hristos, care se numeşte epitáphios şi care a fost decorată cu flori de către fete, în cursul serii. Aceasta se stropeşte cu apă sfinţită şi se aruncă petale de flori peste ea. Clopotele bisericilor încep să bată, iar toate drapelele Greciei sunt coborâte în bernă, în timp ce femeile jelesc moartea lui Iisus. Seara se ţine o slujbă de înmormântare, iar în jurul orei 9 p.m., epitáphios este scos din biserică în sunetul clopotelor şi purtat pe străzi într-o procesiune solemnă. În oraşele, comunele şi satele cu mai mult de o biserică paradele epitáphios se pot uni în anumite momente. În insula Hydra, epitáphios este purtat pe mare la Kamíni, spre insula Tinos, la biserica Sfântul Nicolae din Kalamia. În unele regiuni se arde o figurină reprezentându-l pe Iuda, în altele o figurină reprezentându-l pe Barabbas. În insula Skiathos, procesiunea epitáphios începe sâmbăta la ora 1a.m. iar pelerinajul prin oraş are loc la ora patru dimineaţa, aşa cum se face şi în Zakynthos. Pe insula Kea, în satul Ioulida, cele trei congregaţii se întâlnesc în piaţa centrală, după ce au urmat trasee diferite prin sat. Imnul “O, primăvara mea iubită”, cântat de coruri este cel mai apreciat cântec din Săptămâna Sfântă.
Duminica, Patriarhul ortodox rupe sigiliul de la mormântul lui Hristos, din biserica de la Ierusalim, şi iese cu Focul Sfânt, care mai apoi este adus la Atena de către mari reprezentanţi ai bisericii şi oficiali din guvern. Focul Sfânt este primit de garda de onoare în bisericuţa Agia Anárgyroi, din Pláka, vechiul oraş Atena. De acolo Lumina Sfântă este adusă în toate bisericile din Grecia.
Duminică noaptea, la ora 11 p.m., aproape toţi oamenii din ţară sunt în biserică. Toate luminile se sting la miezul nopţii, iar preotul anunţă că Hristos a înviat din morţi, în timp ce de la lumânarea lui se aprind lumânările celorlalţi credincioşi. Luminiţa din faţa bisericii începe să se răspândească, până când toată zona începe să fie luminată de lumânările credincioşilor. La ora douăsprezece noaptea fix, preotul intonează cântecul pascal "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".
Clopotele bisericilor bat de sărbătoare, se aprind artificii, sirenele vaselor de pe mare încep să sune, iar sărbătoare de 4 iulie pare ceva infim prin comparaţie. Oamenii salută bucuroşi prin cuvintele Christós Anésti (Hristos a Înviat), răspunzând la acest salut cu Alithós Anésti (Adevărat a-nviat). Apoi, toată lumea se îndreaptă spre casă cu lumânările aprinse, unde ating crucea de trei ori de uşă şi binecuvântează copacii şi animalele de la fermă. Majoritatea stau acasă sau merg la restaurant pentru tradiţionala magirítsa, o supă cremă verde din intestinele mielului care va fi prăjit a doua zi. Astfel ia sfârşit postul de 40 de zile care a început la sfârşitul sărbătorii Cárneval.
Ziua de Paşte este ziua pe care cei mai mulţi oameni o aşteaptă cu plăcere. Se găteşte friptura de miel, iar prietenii şi familiile se adună pentru a mânca, bea, vorbi şi dansa. În unele oraşe, precum Aráchova şi Livadiá, ziua de Paşte este o sărbătoare a comunităţii în care mieii sunt prăjiţi în piaţa centrală. În alte oraşe, precum Monemvasiá, Rhódes, Hýdra, Halkidikí, Koróni, Chaniá şi Léros se ard figurine ale lui Iuda şi Barabbas. După-amiaza lumea alege câte un ou pe care îl ciocneşte cu cineva apropiat. Se crede că acela care va rămâne cu oul intact va fi norocos tot anul.
sursa
În conformitate cu tradiţia greacă, Paştele începe cu Duminica Floriilor, înainte de Săptămâna Luminată. În limba greacă aceasta se numeşte “Săptămâna Mare”. Săptămâna patimilor lui Hristos. În timpul Săptămânii Mari, grecii reconstituie patimile lui Hristos, imitând în acele zile ceea ce i s-a întâmplat lui Iisus; urmează o serie de ritualuri efectuate în biserică, postul, urmează obiceiuri culinare unice, muzică, psalmi şi alte elemente caracteristice.
Slujbele de seară sunt, desigur, cele mai aglomerate, cu excepţia zilei de miercuri, când slujba Sfântului Maslu este ţinută după-amiaza. Joi dimineaţa, la slujbă se comemorează ultima cină şi trădarea lui Hristos. Aceasta este ziua în care ouăle se vopsesc în roşu, culoare care semnifică sângele Mântuitorului, şi se coace pâinea de Paşte, numită tsuréki. Slujba de seară este una lungă şi presupune douăsprezece citiri din Evanghelie. În cadrul acestei slujbe se aduce în biserică o figură în două dimensiuni, care îl reprezintă pe Iisus răstignit pe cruce, iar în acest timp se trag clopotele. În unele locuri se organizează un priveghi în biserică care durează toată noaptea.
Din punctul de vedere al unui simplu spectator, începând de vineri, lucrurile devin foarte interesante. Cuiele care ţin figurina ce îl reprezintă pe Iisus sunt scoase, iar aceasta este dată jos de pe cruce şi înfăşurată în haine albe. Se aduce în biserică o pânză mare şi albă, brodată cu imaginea lui Hristos, care se numeşte epitáphios şi care a fost decorată cu flori de către fete, în cursul serii. Aceasta se stropeşte cu apă sfinţită şi se aruncă petale de flori peste ea. Clopotele bisericilor încep să bată, iar toate drapelele Greciei sunt coborâte în bernă, în timp ce femeile jelesc moartea lui Iisus. Seara se ţine o slujbă de înmormântare, iar în jurul orei 9 p.m., epitáphios este scos din biserică în sunetul clopotelor şi purtat pe străzi într-o procesiune solemnă. În oraşele, comunele şi satele cu mai mult de o biserică paradele epitáphios se pot uni în anumite momente. În insula Hydra, epitáphios este purtat pe mare la Kamíni, spre insula Tinos, la biserica Sfântul Nicolae din Kalamia. În unele regiuni se arde o figurină reprezentându-l pe Iuda, în altele o figurină reprezentându-l pe Barabbas. În insula Skiathos, procesiunea epitáphios începe sâmbăta la ora 1a.m. iar pelerinajul prin oraş are loc la ora patru dimineaţa, aşa cum se face şi în Zakynthos. Pe insula Kea, în satul Ioulida, cele trei congregaţii se întâlnesc în piaţa centrală, după ce au urmat trasee diferite prin sat. Imnul “O, primăvara mea iubită”, cântat de coruri este cel mai apreciat cântec din Săptămâna Sfântă.
Duminica, Patriarhul ortodox rupe sigiliul de la mormântul lui Hristos, din biserica de la Ierusalim, şi iese cu Focul Sfânt, care mai apoi este adus la Atena de către mari reprezentanţi ai bisericii şi oficiali din guvern. Focul Sfânt este primit de garda de onoare în bisericuţa Agia Anárgyroi, din Pláka, vechiul oraş Atena. De acolo Lumina Sfântă este adusă în toate bisericile din Grecia.
Duminică noaptea, la ora 11 p.m., aproape toţi oamenii din ţară sunt în biserică. Toate luminile se sting la miezul nopţii, iar preotul anunţă că Hristos a înviat din morţi, în timp ce de la lumânarea lui se aprind lumânările celorlalţi credincioşi. Luminiţa din faţa bisericii începe să se răspândească, până când toată zona începe să fie luminată de lumânările credincioşilor. La ora douăsprezece noaptea fix, preotul intonează cântecul pascal "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".
Clopotele bisericilor bat de sărbătoare, se aprind artificii, sirenele vaselor de pe mare încep să sune, iar sărbătoare de 4 iulie pare ceva infim prin comparaţie. Oamenii salută bucuroşi prin cuvintele Christós Anésti (Hristos a Înviat), răspunzând la acest salut cu Alithós Anésti (Adevărat a-nviat). Apoi, toată lumea se îndreaptă spre casă cu lumânările aprinse, unde ating crucea de trei ori de uşă şi binecuvântează copacii şi animalele de la fermă. Majoritatea stau acasă sau merg la restaurant pentru tradiţionala magirítsa, o supă cremă verde din intestinele mielului care va fi prăjit a doua zi. Astfel ia sfârşit postul de 40 de zile care a început la sfârşitul sărbătorii Cárneval.
Ziua de Paşte este ziua pe care cei mai mulţi oameni o aşteaptă cu plăcere. Se găteşte friptura de miel, iar prietenii şi familiile se adună pentru a mânca, bea, vorbi şi dansa. În unele oraşe, precum Aráchova şi Livadiá, ziua de Paşte este o sărbătoare a comunităţii în care mieii sunt prăjiţi în piaţa centrală. În alte oraşe, precum Monemvasiá, Rhódes, Hýdra, Halkidikí, Koróni, Chaniá şi Léros se ard figurine ale lui Iuda şi Barabbas. După-amiaza lumea alege câte un ou pe care îl ciocneşte cu cineva apropiat. Se crede că acela care va rămâne cu oul intact va fi norocos tot anul.
sursa