Poveste de ianuarie

[Stil]

Dragi jucători,

Echipa Grepolis România vă invită la un nou concurs: “Poveste de ianuarie”.
Ce trebuie să faceți?
Dacă doriți să participați trebuie să postați o scurtă poveste legată de modul în care ați îmbinat Sărbătorile de iarnă cu jocul nostru.

Cum se desfășoară concursul?

• Începând cu data de 7 ianuarie 2015 până în data de 11 ianuarie 2015 (inclusiv), se va posta povestea pe forum.
• Pe data de 12 ianuarie 2015 se va deschide un sondaj de opinie, timp de 3 zile.
• Pe data de 16 ianuarie 2015 se vor anunța câștigătorii, atât pe forum, cât și pe pagina de facebook.

Care sunt premiile?

Locul I – 500 de monede de aur
Locul II – 400 de monede de aur
Locul III- 300 de monede de aur

Echipa Grepolis România va alege, de asemenea, o lucrare pe care o va premia cu 500 de monede.

Regulamentul concursului:

• Povestea trebuie să fie originală
• Fiecare jucător poate participa la concurs cu o singură poveste.
• La sondajul de opinie doar o singura poveste per jucator poate fi votată.
• Postările trebuie să respecte celelalte reguli ale forumului.

Mult success!

 

[DeletedUser]

Sarbatorile in familie

Ce mult mai asteptam sarbatorile de iarna. Si totul incepea cu turtele... coacerea turtelor ... la care participam cu totii apoi mama le punea intr-o fata de masa si le ducea in camera cea buna pana cand venea timpul sa le inmoaie. Mama incerca sa tina post dar noi dracusorii intotdeauna puneam cate ceva de dulce in farfuria ei cu fasole, cartofi... iar ea spunea "Vai ce bun este... parca are gust de carnati!"... iar tata serios " Ei... ai tu miros de la carnatii care-i mancam noi!"....Ei bine ziaa ajunului era cand veneau colindatorii si bine inteles cand colindam. Ne adunam in grupuri-grupulete si mergeam la colindat cu cine stie ce colinda vai de capul ei... important era unul sa stie bine ca noi restul spuneam numai refrenul. Uneori mai schimbam grupul -pe parcurs aparea neintelegeri intre membri- dar daca se intampla sa mergem pe la acelasi case unde deja noi fusesem ne ghicea imediat oamenii si ne sareau de la plata. Dupa ce se insera ne imparteam castigul si mergeam la casele noastre. Si acum incepea marea asteptare a colindatorilor batrani care erau bine organizati intr-un cor mare -de la 50 la 100 de persoane- si bineinteles ca lua fiecare casa la rad iar noi eram la marginea satului , printre ultimii ce eram colindati. Se aduna de la streasina casei sau de prin curte tot ce se considera ca putea fi furat, caci nu era pentru prima data cand carnati, picioare de porc, tobe si caltabosi disparuse de la streasina casei.
Acesti colindatori chiar daca poarta era inchisa ei sareau gardul si te trezeai cu ei la geam cantand un colind de toata frumusetea- de obicei nu se inchideau portile in aceasta seara.Obosita adormeam inainte de a ajunge ei la noi si de multe ori in miezul noptii ii auzeam cum canta la casele alaturate, apoi pasii in ograda noastra, si cu voci rasunatoare anuntau nasterea Domnului Isus Hristos. Ma ridicam repede din pat si suflam de doua trei ori pe geamul inghetat ca sa fac o gaurica mica sa-i pot vedea. nu vedeam mare lucru ca era intuneric iar ei erau imbracati cu cojoace, caciuli groase si fulare. respiratia mea nu reusea sa dezghete geamul si atunci venea mama si ma lua in brate la geamul ei ca sa vad mai bine. Eram fermecata de cantecele lor in linistea noptii. multe ore dupa ce ei plecau nu reuseam sa adorm . Bineinteles ca dadeam o roata in jurul bradului sa vad daca nu cumva Mos Craciun si-a facut aparitia... Da de unde... nimic... asteptam si pandeam fiecare miscare pana adormeam. Nu stiu de unde si cum in jurul bradului apareau niste saci de ceolofan (lipsea hartia de ambalaj) plini cu de toate. Doamne ce fericita eram cand scotoceam in sacul ce m-i se parea fara fund... dar dintre toate cel mai mult imi placeau portocalele... nimic nu era mai bun ca aceste fructe frumos mirositoare si zemoase. Mancam dintr-o portocala o zi intreaga... feliuta cu feliuta si apoi cojile una cate una... mama saraca mai manca si ea cate o coaja iar cand vroiam sa-i dau si ei o felie de portocala ma refuza spunandu-mi ca ea a mancat portocalele ei inainte de a ma trezi eu... si eu o credeam... mama ...cine stie de cate ori nu a inghitit in sec cand noi sugeam si ne lingeam dupa cate o felie de portocala.La pranz era masa mare de craciun la care se scoteau toate bunatatile: fripturica de porc, racituri, salate, placinte, cozonaci... si turtele ramase din ajun bine inmuiate cu coaja de portocala si nuci presarate printre foi... ce bune mai erau...Bineinteles ca nu lipsea joaca ... afara in zapada unde fiecare se lauda cu ce-a primit de la Mos Craciun. Multi copii mai eram si era mare bucurie trasul cu saniile, derdelusul, construirea oamenilor de zapada, tuneluri cand zapada era mare ...
Ne indopam cu mancare buna si prajituri si ne saturam de joaca. Asteptam sa mergem cu plugul sa mai strangem ceva bani si sa dam raita la bacania satului de unde cumparam turta dulce ,nuga, bomboane cu cacao , creioane, stilouri si alte acareturi pe care nu ne permiteam sa ne cheltuim "leul" de fiecare zi.Revelionul venea intotdeauna cu mare zarva. Adulti si tineri mascati veneau cu tot felul de clopotei, bice, buhaiuri, tobe, trompete, baloane si spuneau plugusorul. In jur de doisprezece noaptea totul se linistea pentru cateva minute fiecare incercand sa ajunga la locul de destinatie unde avea sa intampine anul nou.Noi asteptam nerabdatori privind ceasul de nenumarate ori si apoi incepeam numaratoarea inversa 30,29,28.... 10,9,8....3,2,1...si dupa ce cinsteam un pahar de vin si spuneam la multi ani ieseam afara sa aruncam cu artificii si sa tragem cu pusca... mare onoare ca tatal meu era vanator si aveam sansa sa impuscam anul vechi...Apoi a doua zi mergeam cu sorcova si semnatul si trebuia sa mergem pe la toate rudele caci altfel iesea foc si para ... Sorcovitul si semanatul erau foarte dorite presupunand ca aduc noroc si bogatie.
Mai aveam cateva zile si se termina vacanta de iarna. Aveam sa pornim din nou prin zapada zi de zi spre scoala care era la doi km departare cu gandul ca in foarte scurt timp va veni Pastele ...

 

[DeletedUser14188]

Sarmale, grepo si carnati...

"-Dam si noi o nava?"

Ma lua cu fiori de fiecare data cand citeam propozitia asta pe skype in ajun de sarbatori. N-aveam astampar, oscilam intre adictia de click si gandul vinovat la viitorii cozonaci si sarmale, ce se holbau la mine dojenitor din maldarul de ingrediente expuse pe masa din bucatarie. "Pana mea, fata, sa te vad cum impaci si capra si varza!". Impacam o laie, ca facusem deja santuri intre laptop si bucatarie si nu rezolvam nimic in mod productiv. Deja simteam in ceafa o spranceana ridicata si o privire indignata imi urmarea cursele domestice: "Femeie, ai luat-o razna, mai sunt multi nebuni ca tine pe-acolo?" . "Oho, daca ai sti!!!" )

In cele din urma ma dau batuta, treaba nu mergea deloc constructiv. Ca atare aveam nevoie de o noua strategie: mutarea cartierului general intre ligheanul cu carnati, oala cu piftie si covata cu cozonacul lasat la dospit. Insfac laptopul, trantesc mouse-ul pe tastatura, agat in drum si pachetul de tigari si o iau la goana spre destinatie. Doua, trei miscari sa fac loc si ranjesc satisfacuta de isprava: in sfarsit ma apropiam de o simbioza perfecta intre comenzile din centralizator si miscarea rotativa a mixerului. Fain!
Ma inarmez cu mouse-ul intr-o mana si telul in cealalta si purced la atac: la dreapta merg pe usoare, la stanga pe albusurile de ou, apoi fac rocada cu umplutura de nuca si bireme (terestrele le-am pastrat pentru pauza de tigara, intrucat necesitau o mai mare finete si mai multe click-uri, deci musai putina relaxare).

Buuun!!! ... un pic de hlizeala pe skype, o capatana de usturoi pentru piftie, trei rotatii complete la umplut carnati, 2 atacuri cu mitice si ma intorc la cozonac. Il verific minutios daca e crescut corespunzator si ma pregatesc de imparteala dreapta in forme. Doar ma pregatesc, ca nu apuc sa fac nimic: "nino-nino-nino" piuia alarma ca girofarul. Las cozonacul si ma reped la monitor: strigate de lupta, atacuri gramada, skype bipaia.
"Unde arde?"
"Hai ca a picat santinela, da verificare, vezi daca e nava"

Pfff!!! ... Imi sterg sudoarea de pe frunte cu dosul palmei, pun mana pe mouse, click-click siii... si nimic, ca raman fara baterie. Trantesc printre dinti cativa dumnezei si vreo patru trimiteri materne si o iau la goana dupa baterii. Pe care, evident ca niciodata nu le gasesc, exact cand mi-e lumea mai draga.

"Unde-s bateriile de mouse?????" aproape ca tip la consort, aflat intr-o continua mirare indignata.
"Ho, nebuno, opreste-te, ca faci apoplexie!" ma apostrofeaza si imi indica plictisit sertarul cu baterii.

Virez rapid spre locul cu pricina, scotocesc febril printre mii de maruntisuri si sustrag cu un strigat victorios obiectele nepretuite. Fuga inapoi in iuresul bataliilor. Click- click si s-a dus... in sfarsit!
Ma reped si in cozonaci si burdusesc in dusmanie formele cu aluatul cel pufos. Un ochi rapid si pe raportul de verificare, cateva onomatopee si mesaje minimaliste pe skype, plus cateva ranjete si o tavaleala de ras, apoi imi indrept atentia spre sarmale. Mi-au parut cam tematoare si palide. Dupa ce vazusera cum tratasem cozonacul, cred ca le cam tremurau frunzele. Dar raman ferma pe pozitii, insfac cutitul si cu o figura sadica ma apuc de tocat artistic varza ramasa si cateva felii de costita afumata, in timp ce cu un ochi nu scap din priviri centralizatorul de miscari.

Deodata alarma, panica, strigate razboinice... la atac!... la ataaaac!... las cat colo sarmalele si ma reped ca o tigroaica in laptop. Rasuflu usurata, pericolul nu era in monitor, era in pragul bucatariei. Hoardele de barbari venisera sa dea iama in carnati. Apuc rapid facaletul si intr-o fractiune de secunda sunt in prag sa apar meterezele. Intr-o poza dramatica, ceva intre Scarlett O'Hara si "Libertatea conducand poporul", cu o privire incrancenata ma proptesc in usa bucatariei, parafrazand epic "You will be hungry forever!, daca nu va miscati dosurile de-aici si nu stati departe de zona de conflict pana diseara". Se pare ca sunt suficient de convingatoare, pentru ca in clipa urmatoare terenul e eliberat de intrusi si carnatii sunt din nou in siguranta.

Ma intorc victorioasa la laptop si inghet: in toiul conflictului armat uitasem sa intorc un terestru sarit prea in fata si acum era prea tarziu, frumoasele mele rapide mor eroic in cateva sute de bireme inamice. Trec rapid de la betia victoriei la gustul amar al infrangerii, trantesc vreo doua parastase si ma resemnez diplomatic cu victimele colaterale...

Seara decurge linistit, oalele fasaie, cuptorul duduie, tigaile sfaraie si cateva parade triumfale imi alina tristii scafandri. Mosul se pregateste sa coboare pe horn, bradul palpaie cu sute de luminite multicolore si o alta zi de grepo se incheie printre sarmale si carnati...

 

[DeletedUser]

Searea Craciunului .... La rude... cum dau atacuri vad rapoarte.etc...... Fugi,fugi undeva la wirelles.Las mancarea in voia sorti iar apuc telefonul si repedee Fugi Fugi Fugiiiirasufland puternic prin ger .Am ajuns la un loc cu wireless . Repede cont tot Asterpt rapoartele si "Sunteti atacat !!! O nu cu mana pe telefon io intorc cu aceasi moneda B-) Apoi Oooo "Fantimatieee repede atacuri ,santinele ,construiri de nave Apoi ooo nu BATERIE DESCARCATA ! repede acasa incarcatoru ,5 min , si iarFugi FugiPana la urma am putut sa+mi scot gandul de la el si acasa Apoi am aflat ca vecinul ruderelor mele au wireless apoi puteam savura masa de craciun si grepolisul in acelasit timp ! .... O seara placuta alaturi de Grepolis si masa de craciun :x

 

[DeletedUser14374]

Sarbatorile si grepolisul...

Ca in fiecare an,asteptam cu nerabdare sarbatorile de iarna...in care cel mai frumos cadou este sa fim alaturi de cei dragi.
De fiecare data,era o placere sa dau o fuga prin bucatarie...atunci cand mama pregatea cozonaci,checurile,prajiturile,sarmalele.Deoarece aveau acel miros specific de Craciun...dupa care ma duceam repede in camera sa vad ce se mai intampla pe Grepolis.
Cand sa intru...ce sa vad?Era ultima zi cand puteam sa dau din aceea rotita...si aveam doar 4 cioburi...imi mai trebuia doar unul singur...pentru a activa premium-ul...cu mari emotii, incep sa dau click pe rotita,cand...ce sa vad,imi pica al cincilea ciob...de bucurie am inceput sa tip prin camera.Eram foarte multumit ca am putut colecta cele 5 cioburi...,ei bine,asta da noroc chior.
A doua zi,urma sa fie Craciunul,unde cu totii ne adunam la masa,sa mancam din preparatele traditionale...dupa ce termin,hop repede sa vad ce se mai intampla pe Grepolis...cand sa intru,ce sa vad...se instalase pacea...bun,acum am destul timp sa ma refac. Repede incep sa imi umplu cazarmele si porturile,de trupe si nave.Dupa,ma duc sa colind prin sat...fiind in vacanta la bunici,la tara.Cu un grup destul de mare de baietii si fete,incepem cu totii sa mergem din casa in casa sa colindam,primind ca simbol rasplata...un covrig,un mar,o turta dulce,o portocala...ce avea fiecare prin ograda.Dupa,ce terminam de colindat am mers fiecare la casa lui,multumiti ca am putut face pe fiecare om din sat fericit.
Ei bine,sosise si revelionul...in care trebuia sa ne luam la revedere de la vechiul an si sa intampinam cu bratele deschise noul an...
In noaptea de revelion,impreuna cu familia la masa,asteptam venirea noului an.
Ei bine,se apropia momentul din clipa in clipa...incepand fiecare spunand numaratoarea inversa...10...9...8...7...6...5...4...3...2...1..."LA MULTI ANI"!,ciocnind fiecare un pahar de sampanie.
Dupa,am mers afara pentru a vedea focul de artificii...care fusese unul extraordinar.
Dupa terminarea focului de artificii...am mers repede in camera,dand pe grepolis...vazand multe mesaje cu ganduri bune de la diferite pesoane...printre care prieteni,colegii de alianta dar si inamici.
Prin urmare,a fost o vacanta minunata,in care m-am distrat pe cinste...atat,in viata reala,cat si pe cea virtuala.

 

[DeletedUser]

Atentie!! Aceasta poveste, nu e facuta pentru gold sau voturi! Deci tratati-o ca atare, pentru a nu insulta personajele!!
Autorul oricum nu va juca.Deci fara voturi va rog!!​

Idila lui Artific​

Paiele erau roz, si mirosul de proaspat cosit plutea in eter. Universul surii parea ca ia foc...si focul incepuse sa il macine odata cu atingerea buzelor ei. Daaa... el, Artific ciobanasul de pe munte si ea, Idila, frumoasa din satul de la vale, erau asezati pe fanul vrac ce umplea sura, si trupurile lor animau peisajul static...era atat de dulce, o simtea...o musca jucaus, si ea raspunse cu chicote jucause si cristaline....
-Beeeeehhehehehee! Beeeeeeeeehehehehe! Beeeeehehehehehehee!
-Manca-ti-ar lupchii sa ti manancii oaia dreacu! Striga un tanar furios de sub o plapuma imensa de pene.
Era a nu stiu cata dimineata cand oaia aia ii dadea desteptarea. Nu o mai suporta, o ura de moarte.
-Nemernica, idioata!!...si visa atat de placut...de ce mereu i se intampla lui asta?
Tanarul se ridica cu harnicie din asternut, si incepu sa traga peste el hainele groase din lana. Se echipa si cu cizmele uriase cat ai zice peste, se incinse cu un brau cat zilele lui de lat, si brusc exclama:
-Telefonu!! Se uita disperat prin camera , si il gasi in cele din urma asezat pe un scaun. Il insfaca cu iuteala si o zbughi in frigul de afara, acompaniat de acordurile sutelor de oi, care se desteptatu treptat la auzul frumosului solo disonant, al nemernicii aleia de oaie!
Abia se crapa de ziua, si prin ceata deasa patrula frigul deranjat pe semne de vantul care era aspru cu copacii ce inconjurau stana.
-Brrrr! exclama ciobanasul Artific alergand spre adapostul animalelor.
-Pesemne ca mosu asta Gerila de care zice tot satu, o fi adormit si el prin saivan, poate cu oile!! si nu isi putu abtine un hohot rautacius, asa, pe stomacu gol.
-Ce fac oitele lu tata? Ia nie nie nie nie!! Saluta respectos ciobanasu sutele de oi, care se grabire sa raspunda care mai de care, una peste alta:
-Beheheheheheheheheehehe be behe hehehe!!
-Ho, neabunelor, ca va dau sa mancati indata!!striga iritat Artific, cautand cu coada ochiului, prin sutele de capete, ceasu lui desteptator pe patru copite.Ce faci , dracule de orologiu nenorocit? De ce nu taci bre, de ce?? Scăpară printre dinti tanarul, avand grija sa ii faca un masaj de cateva stele oii care acum tacea , cu un aer nerusinat de nevinovatie, vrand sa spuna parca: da ce am facut sefu?

Tanarul se puse serios pe treaba, incepu sa le alimenteze ieslele goale, cu hrana diversificata, si fara economie...apa de asemeni trebuia sa nu lipseasca, si pentru ca era ultima zi din an, vroia sa le faca o surpriza...voia sa le dea si ceva boabe de porub, poate asa corzile lor vocale se vor armoniza mai placut, atunci cand vor expune in concerte sonatele lui Bach.
Avand spinarea incarcata, la un moment dat, telefonul incepu sa cante, ce-i drept mai consonant si mai placut decat o oaie, dar nu asta era important...Artific isi iuti tempo-ul pasilor pt a putea scapa mai repede de sarcina...cu cata nerabdare asteptase sa ii scrie...oare ce i-o fi scris? are ce o fi dzas?
Inima ii batea nebuneste.Arunca sarcina intr-un final, si...?...da,era ea, Idila...
-Hey, neața Artific! Ce faci, de ce nu dormi? intreba Idila ironica.
Pur si simplu iubea acel glas, practic il scotea din minti...era cel mai cristalin glas auzit vreodata...da, iubea acele momente si ar fi preferat numai ea sa vorbeasca...
-Buna draga, ce sa fac, iaca farmez pe langa stana! raspunse ciobanasul trantind un ras zgomotos cu subinteles.
-Am sa iti dau eu tie numai draga! rase Idila.Artific nemernicule, sa intri si pe joc mai apoi, ca m-ai lasat sa iti farmez eu si pe contul tau, si ma nenorocesti, au sa isi dea seama adminii pan la urma, si luam ban amandoi.Te las ca am nițica treaba si eu, dar ai sa ma gasesti pe skype, ok?
-Neah, n-o sa iți faca astia nica, ca doar nu s-or pune cu mini! Se hilizi vinovatul.
-Sa vezi ce bataița iți dau...am sa te bat bat bat bat...!!! asa l-ar fi batut saracuta, numai ca obosi si se opri, spre amuzamentul marelui vinovat.
-Sa nu uiti sa o faci tu draga, ca de Craciun a facut-o taicatu! hahahaha! se dezlantui acesta.
Dar despre ce vorbeau cei doi? Am sa va luminez...

Tanarul ciobanas crescu la stana.De patru ani insa cunoscu o frumusete de trandafir, o tanara mutata de curand in satul lor, sat turnat parca, intr-o vale imensa. Curios fiind, Artific se interesase, si afla ca era o domnița civilizata, si mai afla ca petrece mult timp in casa si ca joaca un anume joc...Trebuia sa il joace si el! Si uite ca sfatuit de unii prieteni care o mai dadeau cu tehnologia digitala, nu sta mult pe ganduri si din braza vanduta si-a cumparat un android de toata frumusetea! Sa il fi vazut pe ciufulit cum a ajuns la usa frumoasei Idila, cerand ajutorul si initierea...si uite asa a ajuns ciobanasul sa joace grepolis, si sa o arda pe skype!
Daca la inceput numai de nave si minuni nu ii era ciobansului, ci numai de frumosul ingeras care statea dupa monitor,si daca Idilei numai de nave ii pasa si topuri, si fiecare lupta pierduta era stropita de lacrimi, uite ca fiecare lume jucata impreuna pe grepolis a schimbat undele dintre cei doi, din ultra reci au ajuns ultra fierbinti...Si uite cum ciobanasul trantea de ciuda cu bota in pamant ca a pierdut o nava, imbujorat de pupicii si cuvintele domolitoare trimise de Idila pe Skype, si uite cum frumoasa fata abia astepta sa intre Artific pe joc si skype, iar spre deliciul si amuzamentul ei cateodata le ardea pe joc la misto si la plesneala.Si pentru ca universul lor devenea din ce in ce mai roz, au ajuns la concluzia ca rețelele iubirii lor trebuiau sa fie in conexiune vesnica.Asa au ajuns sa se intalneasca ca sa organizeze cate o actiune pe grepolis.Tot asa, pana de Craciun anul asta.
Artific, de data asta se imbraca frumos si isi zise ca ajunge cu tip til-ul...poai ca sa bage o nava trebuia sa se strecoare pe langa casa fetei ca un hot?Neah, imbracat ca un domn, cu androidu in buzunar si cu un miel si nitica branza, se prezenta la casa Idilei.Portita ii este deschisa de insasi tatal fetei, care repede il usureaza de daruri iar mai apoi il supune unui interogatoriu in toata regula...totu bini si frumos, pana ajunge la intrebarile: si de ce ai venit?-poai sa joc un joc cu fiica neatale...ce joc?-poai grepolis...da? si ce faceti voi acolo?-poai avem actiune si trebuie sa bagam nave...da?Tu-ti ciobania ta azi si maine!!
Si fara sa stea mult pe ganduri asa mi-ti-l croi pe saracu ciobanas, il alerga cateva ulite si il tinu numai in toiege...pe semne ca si tatal fetei juca la servici jocu, ca nu se explica cum de stia de pacea lui Stil de sarbatori.Si uite cum cei doi indragostiti au continuat sa tina unul la altul prin intermediul grepolisului, si uite ca jocu inca ii leaga...

Artific isi continua munca, si cand aceasta paru ca se mai dilueaza, androidul sau avu grija sa il bage pe connect...mama mia, ce nu facea Idila pentru el? Poai a sfidat tot regulamentul si avea grija periodic de contul sau, dar stia cu certitudine ca adminii nu le-ar fi stins jaraticul iubirii cu vreun ban rece.
Si uite cum timpul galopa nebuneste aducand in urma lui noaptea.Artific, muncise tare, terminase treaba si infuleca ceva superficial...le gandise astazi mereu, si acum asezat la masa recapitula: neseara trebuia sa fie seara lor, adica pana si oile au avut astazi ceva extra, au avut graunte, dar el Artific, nu se multumea doar cu niste artificii ieftine cumparate din targ...Pe joc, repede, trimite un PM...insa nimic.
-Sa nu zici ca a luat-o maica-sa la facut mancare! Izbucni Artific...nu le intelegea pe femeile astea...oare nu le era de ajuns o bucata de maliga cu branza?
Icepu sa il blesteme in gand pe Stil...de ce a mai bagat si pacea asta de sarbatori? Acum i-ar fi dat un atac pe oras Idilei, si ea ar fi fost drepti la datorie, dar uite ca legea e lege, ea se executa nu se discuta.Un gand gelos parca pe el, il sfatuia sa inchida androidu ala macar seara aia, si sa o tuleasca prin sat cu restu nebunilor, dar stai ca...Beep...bep...skype-ul se trezi la viata.Mai sa ii sara inima din piept de fericit.Era ea, isi cerea scuze...pfff ura sa o vada ca face lucrul asta, se grabi sa o dojeneasca, si ea ca multimire imediat posta un kiss si hug...Artific rosi imediat...iubea emoticoanele astea...convorbirea isi urma cursul:

Artific Ce faci draga neseara?
Cum petreci?

Idila cu niste prietene : P
tu?

Artific Poai daca nu ma salvezi tu, am sa ascult muzica clasica interpretata de oi..: (

Idila : )))) pai si cum te pot ajuta eu?

Artific Simplu...Te imbraci si iesi pe sustache ca eu te astept la coltu ulitei
Daca taica-tu era mai mic de statura poate mai incercam sa sar gardul
Dar nu mai mere...: D

Idila ha ha ha! nup...

Artific Come on, rea-o ca nu iti fac nimic...

Idila tocmai de aia...

Artific Ok...vin si te rapesc atunci

Idila nup
nu incerca
poate alta data

Artific Neah, nu mai negociem
La ora 22:00 sunt pe ulita la tine
Sa fii gata, sa nu ma faci sa inghet
Ca nu ai sa gasesti nici un foc sa ma poata dezgheta mai apoi...: ))

Idila esti nebun

Artific Dap

Idila : ))))

Artific Hai fa-te gata urat-o : ))))

Idila ok, sunt curioasa ce iti mai trece prin capusor acum : ))))

Artific Ai sa vezi tu...eu am iesit te pwp

Idila : ))))
pwp

Artific, imbujorat ca un mac, si evident ca nu de la frigul de afara, incepu sa fredoneze o doina...cine mai putea sa il opreasca acum?
Era gata, de mult, nici nu stiuse cand cum de a ajuns deja in apropierea locuintei unde statea frumosul trandafir.
Se pituli pe dupa gard si incepu sa pazeasca chipurile proprietatea...De ce nu vine? Ce a patit? Intrebarile il asaltau pe tanar.Voia sa o faca pe-a razboinicu, voia sa de-a buzna, voia sa o rapeasca!
Deodata se auzi o usa rautacioasa scartaind, si prin curte, hopa tataie o naluca negricioasa topaia incomod prin zapasa...hahahaaha, ce bine o prindea situatia, gandi in sinea lui Artific.
Cum reusi sa se strecoare din curte afara, artific o si apuca de mana si la sanatoasa...fugeau amandoi de rupeau papucii, dar habar nu stiau unde se duc. In drumul lor intalnira un baietel care impins de invidii incerca sa le faca rau, dar o bota zdravana alunga mereu spiritele.Dupa ce colindara intr-o voiosenie de nedescris o parte din sat, soarta la un moment dat ii pune o piedica ciobanasului, care cade pe gheata si se duce de cateva ori peste cap. Idila distrata peste masura, incalzea atmosfera friguroasa, cu un ras cald si placut.
De ce numai lui i se intamplau astea?? Bolborosind, se ridica, si cum cateva capațani de gheata l-au facut mai rational, o luara amandoi spre varful dealului unde era amplasata resedinta ciobanasului.
Frigul complice cu Artific, ghiontea frumoasa fata si aceasta la randul ei se ghemuia tot mai mult in cojoacele tanarului, pricinuindu-i cum era de asteptat pupile dilatate.
Ajunsi in sfarsit la destinatie, luara cu asalt fanarul si tabarara in fanul frumos asezat.Dupa cateva tachinari cu paie in ochi, cei doi in sfarsit se aliasera din nou.Ce placuta noapte.Aerul salbatic si primitiv, le amplifica simturile.Oile , parca vorbite, taceau miseleste si urmareau atente strania situatie.Solista turmei, ar fi vrut sa dea drumu unui duet cu un ied, in cinstea indragostitilor, dar o oaie inteleapta, impovarata de ani, a stiut sa ii inchida vedetei un ochi, cu o miscare brusca a coarnelor. Tinerii sorbeau tot mai mult din cupa nemiloasa a dragostei...Si chiar daca cerul incepuse sa fie brazdat de sutele de artificii din sat, oile au trebuit sa acopere ochii iezilor...in lumina artificiilor, Artific, gusta din dulceata buzelor ei, cojoacele erau alungate si...!!!//...INTERZIS MINORILOR!...//!!!
Si se iubira, la multi...ani!


Se zice ca Artific inca isi duce veacul la stana, si dragostea lui cu Idila continua si astazi cu ajutorul grepolisului, cu speranta ca noua lume ce se va deschide sa ii uneasca la acelasi Wi-fi, pentru totdeauna.

 

[DeletedUser14413]

Sarbatori imbinate cu Grepolis


A mai trecut un an frumos pentru unii, urat pentru altii...
Zilele de Craciun sunt, si vor ramane cele mai frumoase momente dintr-un an. Cand se apropie seara de Ajun, deja se simte mirosul tuturos bunatatilor, si nu stii ce sa alegi mai intai...sa dai un atac , sau sa gusti din ceea ce ai pregatit...
Si daca tot a fost Craciunul, si se daruiesc cadouri , pe lumea CHI, au venit Minunile..in apropierea zilelor de Craciun...Unii au fost bucurosi, altii nu..dar totul este frumos...Conasii zei deja au impartit fel si fel de cadouri prin orase, iar taranii din sate au fost mai ingaduitori cu cei care ii jefuiau..Cazarma si portul, erau intr-o crestere continua, iar prastiasii se dadeau cu schiurile pe Insulele inghetate

De pe zidurile oraselor se observau fulgii de nea, cum se astern pe pamantul umed si firav...arcasii erau pe posturi, raportand comandantului tot ce misca. Catapultele se apropiau de ziduri cu o forta uimitoare, daramand tot ce le iesea in cale..
Gustarile de Craciun erau asa de speciale, incat gardienii de la Ferma..si-au parasit posturile si s-au bucurat de placerea de a savura din tot ce s-a pregatit!

PACEA predomina asupra tinutului...iar jucatorii numarau secundele , ca sa mai bage o nava,,,exact dupa ce expira Pacea...

Sarbatorile intotdeauna vor fi frumoase, indiferent de natura lor...trebuie doar sa gandim pozitiv..si sa privim inainte !!