Interviu Ladima

[DeletedUser]

Interlocutorul meu din aceasta saptamana a fost Ladima, caruia vreau sa ii multumesc pentru asta.​

Anca Boghian: Deranjez?

Ladima: Deloc.

Anca Boghian: Esti propus pentru interviu.

Ladima: Ce interviu?

Anca Boghian: Interviul saptamanii http://forum.ro.grepolis.com/showthread.php?7506-Propuneri-interviu

Ladima: Da, stiam ce e cu interviul dar ma mira ideea...

Anca Boghian: De ce?

Ladima: Pentru ca nu mi se pare ca as fi facut ceva deosebit sau interesant pe lumea asta...pana acum cel putin

Anca Boghian: Altu' cu idei preconcepute...

Ladima: Toti avem idei preconcepute

Anca Boghian: Nu toti.

Ladima: Ba cred ca da, numai ca unii nu-si dau seama de ele.

Anca Boghian: Posibil... Deci... Persoana din spatele nickname-ului Ladima se numeste George. Ce varsta are George?

Ladima: 32 si jumatate.

Anca Boghian: Multi inainte

Ladima: Mersi.

Anca Boghian: Si de cat timp George este Ladima?

Ladima: Pai, m-am apucat de Grepo in martie trecut, de plictiseala, dar dupa jocul m-a captivat si mi-a fost foarte greu sa ma mai dezlipesc de el. Am inceput pe Iota, alaturi de m.s.g, care e un super-jucator si un om deosebit, de la care am invatat aproape tot ce stiu acuma despre joc. Tot pe Iota l-am cunoscut pe T-Megatron, cu care sunt si acuma coleg si care e un excelent lider. Pe Iota n-am stat mult, vreo 3 luni, timp in care doua aliante am tinut piept la alte 3 care aveau triplul punctajului nostru. Si ma atacau doar pe mine. Luam zilnic cate 6-7 atacuri cu nava. Ajunsesem sa merg pe strada impleticindu-ma (cand mai ieseam din casa, adica foarte rar). Dar acum rad si ma bucur de zilele alea. Dupa am intrat pe Lambda, cu o parte a tovarasilor din fosta alianta, dar mi-am facut si noi prieteni. Din pacate, a trebuit sa renunt la joc dupa 3 luni de Lambda, din cauza aglomerarii problemelor la job... Dar acum am revenit pe lumea Pi si sper sa rezist pana o sa cucerim lumea.

Anca Boghian: Doar pe lumea Pi activezi acum?

Ladima: Pe Pi iar, din cand in cand, la americani. Am cont si pe Lambda, dar nu cred ca mai are farmec dupa ce s-au facut cele 7 minuni.

Anca Boghian: De ce crezi asta?

Ladima: Eu joc de placere, dar imi trebuie si o miza. Jocul nu are acelasi farmec ca atunci cand stii ca la final te asteapta MARELE POT. In plus, important nu e doar sa castigi, ci si pe cine incerci sa invingi. Or, dupa castigarea unei lumi, multi dintre playerii cu experienta se retrag sau nu mai joaca cu aceeasi motivare. In cazul asta, nu mai ai aceeasi satisfactie sa faci puncte si sa le iei orasele...

Anca Boghian: Mi-ai spus ca ai fost nevoit sa renunti la lumea Lmbda din cauza unor probleme personale. A fost o pauza definitiva? Te-ai rupt complet de joc sau ai activat doar sporadic?

Ladima: Nu erau probleme atat personale, cat profesionale. Pur si simplu nu mai faceam fata la job. Teoretic, puteam sa reduc din timpul de joc, dar asta nu mi s-a parut o solutie. Mie-mi place sa fiu „all in” atunci cand ma implic in ceva, altfel nu ma implic. Asa ca a trebuit sa ma rup deplin de joc in perioada aceea. Dar dupa ce am trecut hopul, n-am mai rezistat si am revenit.

Anca Boghian: Ce te-a "chemat" inapoi?

Ladima: Pai, mai intai, nostalgia: voiam sa vad ce-mi mai fac colegii si prietenii din alianta. Apoi, placerea jocului. Si, nu in ultimul rand, o oarecare „datorie”: am avut sentimentul ca am lasat un lucru neterminat si ca nu mi-am atins inca „nivelul de incompetenta”. Voiam sa vad pana unde pot sa ajung. Din pacate, acest lucru n-a mai fost posibil pe Lambda: cand m-am intors, zarurile erau deja aruncate... Dar sper ca lumea Pi sa-mi ofere acum o noua sansa.

Anca Boghian: Deci ai intrat pe lumea Pi optimist. Ce asteptari ai de la aceasta lume?

Ladima: In primul rand, doresc sa facem ca alianta un joc cat mai frumos. Iar asta cred ca depinde nu doar de cat de activi suntem, ci si de cat de comunicativi unii cu altii. Ca in orice lume noua, exista mai multe grupuri care se cunosc de pe lumi mai vechi - si e uneori dificil sa lucreze unele cu altele. Dar eu ma bucur ca in alianta noastra (World of Darkness) echipa s-a sudat deja, iar cei cu experienta comunica bine cu noobii. Ce va fi, vom mai vedea, pentru ca timpul ne omoara pe toti... Cand ma gandesc acum cati dintre prietenii mei au parasit Grepolisul... Dar au venit „forte proaspete” si am cunoscut alti oameni interesanti. De-asta-mi place atata jocul asta.

Anca Boghian: Spune-mi te rog cum ai descoperit tu grepolis?

Ladima: Cred ca m-am luat dupa un add de pe net si am intrat intamplator. Am dat cateva comenzi la constructie si dupa m-am enervat ca nu mi se ridicau cladirile mai repede. Am iesit de pe cont. Totusi, m-am logat si in ziua urmatoare, iar in curand am trecut „testul ultimului rand”. Dupa aceea, m-am conectat in fiecare zi. De fapt, asta mi se pare proba hotaratoare pentru cei care intra de curiozitate pe Grepo: daca apuca sa-si faca o cladire de pe ultimul rand (in principal Academia), atunci descopera cu adevarat frumusetea jocului.

Anca Boghian: Si totusi exista atatea jocuri online. De ce te-ai oprit la grepolis?

Ladima: Sa stii ca am explorat si altele. Am voie sa le dau numele?

Anca Boghian: Da.

Ladima: Am mai incercat si Star Trek Online, Goodgame Empires si alte cateva. Insa Grepolisul le bate pe toate:
- e un joc suficient de complex sa-ti tina treaz interesul, dar si suficient de simplu incat sa nu te oboseasca invatarea lui;
- e un joc care combina perfect strategia militara cu psihologia & diplomatia
- partea privind comunitatea e f. bine pusa la punct.
Exista multe alte browsergames bune, dar niciunul nu armonizeaza, dupa parerea mea, aceste elemente la fel de bine ca Grepo. (In orice caz, n-o sa incerc niciodata Money Market sau cum naiba se cheama chestia aia careia unii incearca sa-i faca reclama nemeritata pe spinarea Grepolisului)

Anca Boghian: Cand ai dat click pe acel add de internet pentru grepolis ce te asteptai sa gasesti?

Ladima: Un mod de a-mi pierde onorabil timpul, atata tot. Dar a devenit mult mai mult decat atat. Pe Grepolis am intalnit de multe ori prieteni mult mai adevarati decat in asa-zisa „real life”. Bine, am intalnit si multi oameni fara cuvant si caracter, dar eu de obicei nu pun la suflet lucrurile astea... Insa amintirile si prietenii raman. Si apropo de asta, daca tot m-ai facut „vedeta”, atunci rabda si ce urmeaza: vreau sa-i salut aici pe toti fostii mei colegi de pe Lambda, in special pe Geo, Digit, Mega, Scorplav, Flori, Dan (Ghost22), Gabi - Jaguar, Sorina, Batosai, Doctoros, Portocos, Jazz, OVNI, Adyxsan, Ovidiu – si, last but not least, bboy.ic3man. Cei pe care i-am uitat sa nu se supere pe mine: e din cauza ca acum sunt la servici si nu ma pot concentra prea bine asupra Grepolisului. Iar cei de pe Pi sa nu se supere nici ei: o sa-i salut la anul, dupa ce o sa ne cunoastem mai bine si o sa castigam lumea .

Anca Boghian: Am uitat sa te intreb la inceput ce a inspirat acest nickname, Ladima...

Ladima: Care nickname? In Grepolis asta e NUMELE meu! Glumesc... si nu prea. In fine, asta e o poveste pe care eu zic s-o lasam pentru urmatorul interviu. De ce zic ca "nu prea" glumesc: am auzit o groaza de replici cu „asta e doar un joc, mai importanta e real life etc.” Ceea ce mi se pare o tampenie. Jocul insusi e o parte din „real life”, pentru simplul fapt ca de multe ori iti provoaca emotii mai intense decat simplul fapt ca te urci in autobuz sau cumperi un borcan de marmelada. Iar ceea ce faci pe joc, modul in care te comporti aici te defineste ca om - poate chiar mai mult decat situatiile conventionale din viata de zi cu zi...

Anca Boghian: OK, numele Ladima de unde vine? Ce l-a inspirat?

Ladima: Pai e un personaj dintr-un roman: „Patul lui Procust” de Camil Petrescu. Era romanul meu preferat in adolescenta si-mi placea mult naivitatea si intransigenta personajului.

Anca Boghian: Te regasesti in acest personaj?

Ladima: Intr-o anumita masura. In orice caz, nu ne alegem nickuri care nu ne reprezinta deloc...

Anca Boghian: Corect Spune-mi te rog ce face George cand nu este Ladima.

Ladima: Diverse. Despre job nu-mi place sa vorbesc, ca ma deprima. Dar, in general, imi place sa citesc. Ultima carte pe care am citit-o cu placere a fost „A Song of Ice and Fire” a lui George R.R. Martin. Pe Lambda mi-am botezat toate orasele dupa locuri din carte. Cele 5 volume aparute pana acum au vreo 8000 de pagini, dar merita. E, in orice caz, cu mult peste filmul HBO, care a scazut rau in sezonul al 2-lea.

Anca Boghian: Iubesc cartea aia :x.

Ladima: Ma bucur

Anca Boghian: Dar eu am ajuns doar la volumul al doilea.

Ladima: Al 2-lea e asa si asa, al 3-lea e capodopera seriei, o sa-ti franga inima.

Anca Boghian: Nu-mi spune, ca nu o mai citesc.

Ladima: Pai merita, ca e misto de tot. Chiar si in partile triste.

Anca Boghian: E adevarat, este o carte absolut superba. De-a lungul timpului am constatat ca scenariul de film nu e acelasi lucru cu opera in sine. Aceeasi surpriza placuta am avut-o si cu Stapanul Inelelor, cartea a facut mult mai mult decat filmul

Anca Boghian: Daca ai fi sa alegi un personaj din mitologia greaca, care ar fi favoritul tau?

Ladima: Ulise, clar! Mi se pare pe atat de bun ca diplomat pe cat e ca luptator, adica exact asa cum nu sunt eu, dar mi-ar placea sa fiu Insa, daca imi dai voie sa extind putin sfera culturala, a doua mea optiune ar fi Cincinnatus, figura istorica din Roma (sec. V i.e.n.), care a condus o perioada cetatea, dupa care s-a retras la tara. Cand orasul a fost invadat de un trib din zona (aequii), conducatorii Romei au venit la el si i-au cerut sa preia comanda armatei. El era pe camp, ara cu plugul si le-a spus ceva de genul: „Pai nu vedeti ca am treaba?” Dar pana la urma s-a razgandit, s-a dus in ziua aceea in oras, a preluat comanda armatei si i-a batut mar pe aequi. Atunci consulii Romei i-au oferit functia de dictator militar, dar el le-a raspuns: „Si treaba mea atunci cine mi-o va face?” S-a intors in satul lui de langa Roma si in noaptea aia a stat pana tarziu sa termine ce avea de arat. Deci, iarasi, o persoana care nu-mi seamana, dar pe care o consider "very inspirational", ca simbol al omului care stie sa-si faca bine treaba. "Valar dohaeris", nu-i asa?

Anca Boghian: In ce sens nu iti seamana?

Ladima: Pai mie-mi place sa ma bag in fata si sa fiu vedeta, desi mai fac din cand in cand pe modestul. Dar e clar ca nu pacalesc pe nimeni...

Anca Boghian: )) Care e diferenta dintre Ladima si George?

Ladima: Nu cred ca e vreuna. Dupa cum am mai spus si am avut ocazia sa ma conving in multe alte ocazii: oamenii se comporta la fel de joc ca si in afara lui. Nu cred ca e vreunul rau in „realitate” si bun pe joc sau invers. Deci: asta mi-s eu, si cu bune, si cu rele.

Anca Boghian: Daca ai putea da timpul inapoi, ce ai schimba? Si aici ma refer la ce ai trait pe grepolis.

Ladima: Cred ca mi-as fi dozat mai bine timpul pe Lambda, adica as fi jucat mai „rational”, as fi lasat-o mai moale in primele 3 luni pentru a nu fi nevoit sa ma retrag dupa. Pana acum, experienta pe care am trait-o alaturi de =GREPO-ALLSTARS= pe Lambda a fost cea mai frumoasa din cate am avut pe Grepolis si regret mult ca n-am putut sa fiu alaturi de colegii mei in punctul culminant al jocului.

Anca Boghian: Asta e singurul tau regret pe grepolis?

Ladima: Pana acum, cred ca da. Sigur, am facut si multe greseli pana acum, dar cred ca nu atat de grave incat sa le regret adanc. In fond, omul din greseli invata, nu?

Anca Boghian: Exact... Celor care abia acum descopera grepolis ce le-ai spune?

Ladima: Hmmm... Mi-e greu sa-ti zic pe loc, ca nu sunt guru. Lasa-ma sa ma gandesc un pic.

Anca Boghian: Tic-tac, tic-tac

Ladima: Cred ca i-as avertiza asupra unui lucru: se tot discuta daca Grepolis e „doar un joc” sau „nu e doar un joc”. E, de fapt, ce vrei tu sa fie ! Daca vrei, te poti distra 5-10 min/zi pe el, sa-ti umpli timpul. Dar poti sa gasesti in el si o modalitate de a-ti testa inteligenta si perseverenta; sau chiar (spun asta cu tot riscul sa devin penibil de patetic...) de a simti ca faci parte din ceva care iti depaseste simpla ta persoana. Poti investi in el sentimente, energie, timp si multe altele.Pe scurt, depinde doar de tine ce alegi sa fie Grepolisul. Dar un lucru e sigur: nu merge cu jumatati de masura. Important e sa fii si tu ca jucator constient de asta.

Anca Boghian: Ce ai schimba la joc daca ai putea?

Ladima: Cred ca am mai facut propunerea asta o data pe forum. Mi-ar placea sa apara si la noi lumi cu aliante „mici”, cum e in Germania, cu 20-30 de membri. In felul asta, e drept, lumile s-ar dezvolta mai incet si minunile ar incepe mai tarziu, dar cred ca multi veterani ar fi incantati de posibilitatea asta: sa joci doar tu cu „ai tai”, fara sa mai fii nevoit sa recrutezi en gros ca sa tii pasul cu altii. Cred ca „batranii” Grepolisului ar merita macar o lume de acest fel. A, si inca o lume cu viteza 5-6, chiar 10, in care cei care au timp din plin sa se macelareasca intre ei ca nebunii . Sigur, nu cred ca toate lumile ar trebui safie astfel, dar cred ca n-ar strica si asemenea experimente...

Anca Boghian: Interesant... Provocator chiar as putea spune.

Ladima: Pai esti admin. Pune-mi si tu o pila la ai de sus.

Anca Boghian: Nu sunt admin, urasc confuzia asta X(. Administratorul de joc e una, moderatorul de forum extern e cu totul altceva ) Azi mi-am luat doua injuraturi pe chestia asta. De fapt unu m-a injurat si altul mi-a batut obrazul )

Anca Boghian: Echipei de administrare a jocului, ai sa le spui ceva?

Ladima: Pana acum n-am avut de ce sa ma plang. Sincer cred ca fac o treaba buna si n-as mai avea ce sa adaug la observatia asta.

Anca Boghian: OK. Eu nu te mai retin, iti multumesc pentru timp si rabdare. Mi-a facut placere sa discutam.

Ladima: Si eu iti multumesc si astept cu nerabdare viitoarele tale interviuri.