- Stare
DeletedUser16661
Guest
Farsala este un oraș în partea central-estică a Greciei, regiunea Tesalia, în Prefectura Larisa.
Coordonate: 39°18′N 22°23′E39°18′N 22°23′E
Altitudine:160 m.d.m.
Populație 10.812 locuitori
Orașul Farsala, poliția Fthia din anii micenieni, a fost locul de naștere al emblematicului eroilor greci antic, Ahile homeric.
Ahile era fiul regelui Fthia, Peleus și Zeita lui Dumnezeu, nepotul lui Diogenes Aiakos. Originea lui era legată direct de Jupiter. A fost mitologic, al șaptelea copil al părinților săi.
Bătălia de la Pharsalus a fost o luptă decisivă din timpul Războiului civil roman al lui Cezar încheiată cu victoria lui Iulius Cezar (care conducea forțele pro-populare) împotriva forțelor pro-aristocratice ale lui Pompei și ale Senatului roman. A avut loc pe 9 august 48 î.Hr. la Pharsalus, în centrul Greciei.
Personalități istorice: eroul homeric Ahile, eroi homerici: Thetis, Peleas, Patroklos.
Peleas a fost fiul lui Enduida și fiul lui Zeus, Iacus.Thetis a fost sotia lui Peleas.
Din unirea lui Peleus și Thetis, s-a născut cel mai înalt dintre eroii greci antic, Ahile.
Thetis era una dintre Nereidii, cele cincizeci de fiice ale bătrânului mării, din Nereus. Mama ei era fiica Oceanului, Dorida.
Conform mărturiei homerice, Myrmidonii erau un corp războinic selecționat, care locuia în sudul Tesaliei (în regiunea mai largă a Farsalei moderne), în regatul Fthia, de care Peleas era deranjat. Acesta a fost cel mai valoros corp militar al grecilor în timpul campaniei împotriva Troiei, în care au luat parte sub comanda prințului Fthia Achilleas.
Vechiul Farsalos s-a întins pe pantele nordice și la poalele dealului Profetului Elias, care se termină la nord-est de Nafplion , într-o zonă geografică importantă strategică, pe unde au trecut drumurile care leagă nordul și sudul Greciei . Astăzi cea mai mare parte este acoperită de orașul modern. Câmpia fertilă care se întinde în fața ei este traversată de râurile Enipea și Apidanos, este închisă de munții Phyllios și Calcedonia la S și Naturai până la N și se termină în valea Thessaliană de vest. În antichitate, așa cum este astăzi, a fost o sursă de prosperitate economică.
Prima excavare verificată a sitului datează din perioada neolitică neolitică și mai precis în mileniul al IV-lea î.Hr., transformând regiunea în unul dintre cele mai vechi leagăne ale ocupației neîntrerupte a Europei. Așezarea acelei perioade se află pe dealul stâncos al Agia Paraskevi, deasupra izvoarelor râului Apidan. Din păcate, până în prezent, rămășițele arhitecturale ale timpului nu au fost găsite, ci doar nivele de excavare, cu descoperiri ceramice.
În Antichitate, centrul de locuire în epoca bronzului (mileniul III î.Hr. și al doilea mileniu î.Hr.) rămâne dealul Agia Paraskevi. Datele arheologice sunt încă slabe. Din această perioadă apar cele mai vechi trăsături arhitecturale ale locuinței, inclusiv două morminte asemănătoare cu cele de la începutul celui de-al doilea mileniu î.en.
Așezarea anilor micenieni, adică a doua jumătate a mileniului II î.Hr., a fost identificată de învățații mai în vârstă și mai tineri, bazate pe mărturii mitologice și literare și date topografice, cu orașul Homer din Fthia, locul de naștere al eroului Ahile, în Troia, ca șef al Myrmidonului, cu cincizeci de nave. Din această perioadă lipsesc în mod esențial rămășițele arhitecturale, în timp ce numai în straturile excavate s-au descoperirit obiecte ceramice mici.
În epoca bizantină, orașul este menționat în sursele scrise ca Fthia, Farsalos, Farsala, Firsala și Pharsalia . A fost sub coordonare administrativa greceasca, în timp ce din punct de vedere eclesiastic era din când în când un sediu al unei episcopii, arhidieceză și metropolă până în 1382 , când era cu Fanari din Karditsa metropola lui Fanarophersalon.
De la sfârșitul secolului al XIV-lea până la 18 august 1881, orașul a rămas sub jugul turc. Numele său este apoi livrat ca Farsala, în timp ce în limba turcă ca Tsiataldza, ceea ce înseamnă intersecție.
După eliberare, Farsala din regiunea Tesaliei s-a unit cu restul Greciei în 1881, orașul a suferit o nouă transformare care a continuat în deceniile următoare.
Coordonate: 39°18′N 22°23′E39°18′N 22°23′E
Altitudine:160 m.d.m.
Populație 10.812 locuitori
Orașul Farsala, poliția Fthia din anii micenieni, a fost locul de naștere al emblematicului eroilor greci antic, Ahile homeric.
Ahile era fiul regelui Fthia, Peleus și Zeita lui Dumnezeu, nepotul lui Diogenes Aiakos. Originea lui era legată direct de Jupiter. A fost mitologic, al șaptelea copil al părinților săi.
Bătălia de la Pharsalus a fost o luptă decisivă din timpul Războiului civil roman al lui Cezar încheiată cu victoria lui Iulius Cezar (care conducea forțele pro-populare) împotriva forțelor pro-aristocratice ale lui Pompei și ale Senatului roman. A avut loc pe 9 august 48 î.Hr. la Pharsalus, în centrul Greciei.
Personalități istorice: eroul homeric Ahile, eroi homerici: Thetis, Peleas, Patroklos.
Peleas a fost fiul lui Enduida și fiul lui Zeus, Iacus.Thetis a fost sotia lui Peleas.
Din unirea lui Peleus și Thetis, s-a născut cel mai înalt dintre eroii greci antic, Ahile.
Thetis era una dintre Nereidii, cele cincizeci de fiice ale bătrânului mării, din Nereus. Mama ei era fiica Oceanului, Dorida.
Conform mărturiei homerice, Myrmidonii erau un corp războinic selecționat, care locuia în sudul Tesaliei (în regiunea mai largă a Farsalei moderne), în regatul Fthia, de care Peleas era deranjat. Acesta a fost cel mai valoros corp militar al grecilor în timpul campaniei împotriva Troiei, în care au luat parte sub comanda prințului Fthia Achilleas.
Vechiul Farsalos s-a întins pe pantele nordice și la poalele dealului Profetului Elias, care se termină la nord-est de Nafplion , într-o zonă geografică importantă strategică, pe unde au trecut drumurile care leagă nordul și sudul Greciei . Astăzi cea mai mare parte este acoperită de orașul modern. Câmpia fertilă care se întinde în fața ei este traversată de râurile Enipea și Apidanos, este închisă de munții Phyllios și Calcedonia la S și Naturai până la N și se termină în valea Thessaliană de vest. În antichitate, așa cum este astăzi, a fost o sursă de prosperitate economică.
Prima excavare verificată a sitului datează din perioada neolitică neolitică și mai precis în mileniul al IV-lea î.Hr., transformând regiunea în unul dintre cele mai vechi leagăne ale ocupației neîntrerupte a Europei. Așezarea acelei perioade se află pe dealul stâncos al Agia Paraskevi, deasupra izvoarelor râului Apidan. Din păcate, până în prezent, rămășițele arhitecturale ale timpului nu au fost găsite, ci doar nivele de excavare, cu descoperiri ceramice.
În Antichitate, centrul de locuire în epoca bronzului (mileniul III î.Hr. și al doilea mileniu î.Hr.) rămâne dealul Agia Paraskevi. Datele arheologice sunt încă slabe. Din această perioadă apar cele mai vechi trăsături arhitecturale ale locuinței, inclusiv două morminte asemănătoare cu cele de la începutul celui de-al doilea mileniu î.en.
Așezarea anilor micenieni, adică a doua jumătate a mileniului II î.Hr., a fost identificată de învățații mai în vârstă și mai tineri, bazate pe mărturii mitologice și literare și date topografice, cu orașul Homer din Fthia, locul de naștere al eroului Ahile, în Troia, ca șef al Myrmidonului, cu cincizeci de nave. Din această perioadă lipsesc în mod esențial rămășițele arhitecturale, în timp ce numai în straturile excavate s-au descoperirit obiecte ceramice mici.
În epoca bizantină, orașul este menționat în sursele scrise ca Fthia, Farsalos, Farsala, Firsala și Pharsalia . A fost sub coordonare administrativa greceasca, în timp ce din punct de vedere eclesiastic era din când în când un sediu al unei episcopii, arhidieceză și metropolă până în 1382 , când era cu Fanari din Karditsa metropola lui Fanarophersalon.
De la sfârșitul secolului al XIV-lea până la 18 august 1881, orașul a rămas sub jugul turc. Numele său este apoi livrat ca Farsala, în timp ce în limba turcă ca Tsiataldza, ceea ce înseamnă intersecție.
După eliberare, Farsala din regiunea Tesaliei s-a unit cu restul Greciei în 1881, orașul a suferit o nouă transformare care a continuat în deceniile următoare.
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser16549
Guest
Farsala este un oraș din sudul Tesaliei, în Grecia, cunoscut în Antichitate ca Pharsalos (Pharsalus, Φάρσαλος). Este localizat în partea sudică a regiunii Larisa, la 4 km de râul Enipeas, și este unul dintre cele mai mari orașe din această zonă, locuit de o populație mare de aromâni. Prin poziția sa geografică, Farsala ocupă o poziție privilegiată, reprezentând un centru economic-agricol al regiunii, ce se remarcă prin producția de bumbac.
Totodată, Farsala (ro51) este lumea de joc deschisă pe 20 septembrie, ce conține noua caracteristică a jocului, Dominația.
Totodată, Farsala (ro51) este lumea de joc deschisă pe 20 septembrie, ce conține noua caracteristică a jocului, Dominația.
DeletedUser7851
Guest
Ce semnificatie are data de 5 octombrie 1582?
DeletedUser2039
Guest
Popa Grigore a zis : mai taie din ele, da le draq...
DeletedUser7387
Guest
Neptun a intrat in retrograd
DeletedUser16661
Guest
- Calendarul gregorian a fost introdus în Italia și în alte țări catolice. În 5 octombrie 1582 Papa Grigore al XIII-lea anunţa introducerea unui nou calendar, care îi va purta numele şi care punea de acord anul ecleziastic cu cel astronomic. Calendarul gregorian (sau de stil nou) a înlocuit calendarul iulian (de stil vechi). Conform noului sistem de calcul, 5 octombrie 1582 a devenit 15 octombrie 1582. Noul calendar a fost adoptat de România în anul 1919, când 1 aprilie a devenit 14 aprilie.
- Calendarul gregorian este varianta de calendar cu cea mai mare răspândire. O modificare a calendarului iulian a fost propusă pentru prima oară de doctorul și astronomul napolitan Aloysius Lilius și a fost decretată de papa Grigore al XIII-lea (al cărui nume l-a primit acest calendar) la 24 februarie 1582.
Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvară să se mute ușor înapoi în anul calendaristic. Motivul Bisericii Catolice pentru ajustarea calendarului era acela de a sărbători Paștele la data pe care o credeau ei că a fost stabilită la Primul conciliu de la Niceea în anul 325. Când a început folosirea noului calendar, pentru a corecta eroarea acumulată în 13 secole care trecuseră de la Conciliul din Niceea, s-a trecut la ștergerea a 10 zile din calendarul solar. Ultima zi a calendarului iulian a fost 4 octombrie 1582 și a fost urmată de prima zi a calendarului gregorian, 15 octombrie 1582. Totuși, datele de „5 octombrie 1582” până la „14 octombrie 1582” (inclusiv) sunt încă valide în aproape toate țările, deoarece cea mai mare parte a țărilor catolice n-a adoptat noul calendar la data specificată în bula papală, ci doar câteva luni sau chiar câțiva ani mai târziu (ultima în 1587). Ziua Anului Nou fusese deja standardizată în toată Europa Occidentală pe 1 ianuarie încă de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, inclusiv în țările care deveniseră protestante între timp, precum erau Germania, Suedia și Anglia. Ciclul de 19 ani folosit pentru calendarul lunar a trebuit corectat cu 1 zi la fiecare 300 sau 400 de ani, (de 8 ori în 2500 de ani), împreună cu corecțiile necesare aplicate anilor care nu mai sunt bisecți, (1700, 1800, 1900, 2100,etc). De fapt, în felul acesta s-a introdus o nouă metodă de calculare a zilei Paștelui. Noul calendar a fost adoptat de ţările lumii după cum urmează: Anglia și coloniile sale (America de Nord) – în 1752; Germania (întreagă) – în 1776; Suedia – în 1823; în Olanda calendarul a intrat în vigoare treptat, în diferitele sale provincii; Rusia — în 1918; în România calendarul pe stil nou a fost introdus în 1919, de către guvernul condus de Ion I. C. Brătianu. Astfel, data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919. În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus încă din 1590, iar în Bucovina din 1773. Pentru conversia datelor de naștere de la stil vechi la stil nou (pentru persoanele născute înainte de 1919) trebuie sa se adauge 13 zile în secolul 20 și 12 zile în secolul 19, şi cu scăderea cu fiecare secol câte o zi mai puţin.
DeletedUser14175
Guest
DeletedUser7851
Guest
Furcile caudine - de unde provine expresia si ce semnifica?
DeletedUser16661
Guest
Mulţi folosesc greşit această expresie, spunând “A trece prin furcile caudine”, corect fiind “A trece pe sub furcile caudine” (având în vedere originea expresiei).
Furcile caudine (lat.) – Caudine vine de la numele unui vechi orăşel din Italia: Caudium, în apropierea căruia era un defileu muntos, pe care romanii îl botezaseră Caudinae Furcae (Furcile caudine), sau Caudinae Fauces (Strâmtoarea caudină), azi: valea Arpaia. Dar numele acestor chei muntoase ar fi rămas desigur necunoscut dacă Pontius Herennius, generalul unui popor foarte mândru – samniţii – n-ar fi aplicat romanilor, cu care se războiau de mult, tratamentul cel mai ruşinos din toată istoria lor militară. Faptele s-au petrecut în anul 321 (î.e.n.) şi sunt povestite de Titus Livius în Curtea IX De la fondarea Romei.
Samniţii, vlăguiţi de atâtea bătălii, au restituit romanilor toată prada luată de la ei timp de 20 de ani, le-au trimis şi toţi prizonierii înapoi şi le-au cerut pace. Romanii au acceptat ploconul, dar le-au refuzat pacea. Mânios faţă de această lipsă de mărinimie, Pontius Herennius a atras, printr-un şiretlic, oştile romane în defileul numit „Furcile caudine“ şi nu le-a îngăduit să iasă din această capcană decât după ce au depus armele şi veşmintele şi după ce au trecut sub un jug, în strigătele de ocară ale trupelor samnite.
“Jugul” respectiv era format din suliţele romanilor, cea mai mare dezonoare pentru un soldat fiind să îşi piardă suliţa.
Expresia „a trece prin furcile caudine” a intrat în toate limbile spre a desemna acceptarea, de nevoie, a unor condiţii grele, înjositoare.
Furcile caudine (lat.) – Caudine vine de la numele unui vechi orăşel din Italia: Caudium, în apropierea căruia era un defileu muntos, pe care romanii îl botezaseră Caudinae Furcae (Furcile caudine), sau Caudinae Fauces (Strâmtoarea caudină), azi: valea Arpaia. Dar numele acestor chei muntoase ar fi rămas desigur necunoscut dacă Pontius Herennius, generalul unui popor foarte mândru – samniţii – n-ar fi aplicat romanilor, cu care se războiau de mult, tratamentul cel mai ruşinos din toată istoria lor militară. Faptele s-au petrecut în anul 321 (î.e.n.) şi sunt povestite de Titus Livius în Curtea IX De la fondarea Romei.
Samniţii, vlăguiţi de atâtea bătălii, au restituit romanilor toată prada luată de la ei timp de 20 de ani, le-au trimis şi toţi prizonierii înapoi şi le-au cerut pace. Romanii au acceptat ploconul, dar le-au refuzat pacea. Mânios faţă de această lipsă de mărinimie, Pontius Herennius a atras, printr-un şiretlic, oştile romane în defileul numit „Furcile caudine“ şi nu le-a îngăduit să iasă din această capcană decât după ce au depus armele şi veşmintele şi după ce au trecut sub un jug, în strigătele de ocară ale trupelor samnite.
“Jugul” respectiv era format din suliţele romanilor, cea mai mare dezonoare pentru un soldat fiind să îşi piardă suliţa.
Expresia „a trece prin furcile caudine” a intrat în toate limbile spre a desemna acceptarea, de nevoie, a unor condiţii grele, înjositoare.
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser7851
Guest
Ce personalitati s-au nascut la 18 octombrie?
DeletedUser7851
Guest
Ce semnificatie are ziua de 1 noiembrie?
Nota: concursul se inchide in data de 2 noiembrie ora 18. (Din motive obiective nu am putut posta intrebarea la ora 10. Imi cer scuze pentru intarziere)
Nota: concursul se inchide in data de 2 noiembrie ora 18. (Din motive obiective nu am putut posta intrebarea la ora 10. Imi cer scuze pentru intarziere)
DeletedUser2039
Guest
1 Nov. astazi aniversam 305 zile de la sf. Vasile !
DeletedUser16661
Guest
Sărbătoarea Tuturor Sfinților sau Toți Sfinții cunoscută și ca Luminația, este o sărbătoare creștină în care sunt sărbătoriți toți sfinții, cunoscuți și necunoscuți. În bisericile occidentale, cea Romano-Catolică, cea Anglicană, cele protestante, sărbătoarea se ține în ziua de 1 noiembrie din calendarul gregorian.
333 î.Hr.: Bătălia de la Issos, a douăsprezecea victorie a lui Alexandru cel Mare asupra perșilor.
Intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul (1599 -1600). Transilvania intra sub stăpânirea domnului muntean.
333 î.Hr.: Bătălia de la Issos, a douăsprezecea victorie a lui Alexandru cel Mare asupra perșilor.
Intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul (1599 -1600). Transilvania intra sub stăpânirea domnului muntean.
DeletedUser16661
Guest
1127: Go-Shirakawa, împărat al Japoniei (d. 1192)
1405: Papa Pius al II-lea (d. 1464)
1663: Eugen de Savoia, feldmareşal austriac, guvernator al Banatului (d. 1736)
1831: Frederic al III-lea al Germaniei (d. 1888)
1859: Henri Bergson, filosof francez, laureat Nobel (d. 1941)
1907: Mihail Sebastian, scriitor român (d. 1945)
DeletedUser7851
Guest
De ce Sfintii Mihail si Gavril sunt sarbatoriti impreuna?
DeletedUser14698
Guest
Sfintii Arhangheli sunt in numar de sapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Salatiil, Uriil, Gudiil si Varahil, insa cei mai cunoscuti sunt Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil- considerati conducatorii de ingeri. Mihail şi Gavriil sunt cei mai cunoscuţi dintre arhangheli, despre care se spune că luptă în oastea cerească pentru respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Avand in vedere ca numele celor doi Arhangheli se termina cu forma prescurtata a numelui lui Dumnezeu El (Elohim) (Il in limba greaca), putem afirma ca ei sunt implinitori ai voii lui Dumnezeu. Asadar, cei care nu cinstesc pe Sfintii Ingeri nu cinstesc nici puterea lui Dumnezeu care se manifesta prin ei.
Numele Sfantului Arhanghel Mihail, Mi-cha-El in limba ebraica, inseamna cine este ca Dumnezeu?, iar numele Sfantului Arhanghel Gavriil, Gabriel in limba ebraica, inseamna Dumnezeu este puterea mea.
Mihail este chipul dreptatii dumnezeiesti, iar Gavriil al milei divine. Arhanghelul Mihail impune in lume dreptatea impotriva nedreptatii, pedepseste pe cei care incalca voia lui Dumnezeu si savarsesc nedreptatea si pazeste pe cei care sunt drepti. Sfantul Gavriil este arhanghelul bucuriei, al blandetii si milei dumnezeiesti, al bunelor vestiri.
Numele Sfantului Arhanghel Mihail, Mi-cha-El in limba ebraica, inseamna cine este ca Dumnezeu?, iar numele Sfantului Arhanghel Gavriil, Gabriel in limba ebraica, inseamna Dumnezeu este puterea mea.
Mihail este chipul dreptatii dumnezeiesti, iar Gavriil al milei divine. Arhanghelul Mihail impune in lume dreptatea impotriva nedreptatii, pedepseste pe cei care incalca voia lui Dumnezeu si savarsesc nedreptatea si pazeste pe cei care sunt drepti. Sfantul Gavriil este arhanghelul bucuriei, al blandetii si milei dumnezeiesti, al bunelor vestiri.
DeletedUser13911
Guest
Mat! Blocat total sunt! Sunt 7 de fapt, dar de ce impreuna... Pas, ca sunt "jandarmi" ?
DeletedUser14698
Guest
"... Dreptatea şi adevărul lui Dumnezeu pe care le arată Sfântul Arhanghel Mihail sunt necesare ca şi bucuria, bunătatea şi blândeţea lui Dumnezeu, care vin prin binecuvântarea adusă de Arhanghelul Gavriil, astfel fiind explicată legătura puternică ce există în lucrarea acestor doi Sfinţi Arhangheli şi cinstirea lor împreună de către Sfânta Biserică"
- Stare