DeletedUser7851
Guest
Ce stiti despre Marathon?
- Stare
stamatecostica
Membru activ
Într-o perioadă de început de toamnă, prin anul 490 î.Hr., pe pământul Greciei s-a desfăşurat o bătălie celebră, care a prilejuit şi apariţia legendei alergătorului care a murit după ce a parcurs 40 de kilometri pentru a aduce vestea victoriei. Evident, este vorba de Bătălia de la Maraton.
În anul 490 î.Hr., Imperiul Persan se afla în plinătatea forţei sale. Acest imperiu, care la apogeul puterii sale se întindea pe circa opt milioane de kilometri pătraţi - cuprinzând zone în care astăzi se află Iranul, Afganistanul, Irakul, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul, ba chiar şi porţiuni în care în zilele noastre se află România, Bulgaria, Arabia Saudită - nu putea rămâne indiferent la bogata Grecie. Astfel, între perşi şi greci s-au purtat o serie de războaie, acestea fiind cunoscute sub numele de Războaiele Medice.
Bătălia de la Maraton este prima înfrângere clară a perşilor, care în acele vremuri aveau o armată considerată invincibilă. Cu atât mai impresionant este acest război, cu cât a fost rodul unei strategii noi, aceea a confruntării în câmp deschis, lucru de neconceput până atunci pentru greci, care din pricina efectivelor mai mici preferau zonele greu accesibile, tactică asemănătoare celei folosite de domnitorii noştri în luptele cu trupele otomane.
În anul 490 î.Hr., Imperiul Persan se afla în plinătatea forţei sale. Acest imperiu, care la apogeul puterii sale se întindea pe circa opt milioane de kilometri pătraţi - cuprinzând zone în care astăzi se află Iranul, Afganistanul, Irakul, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul, ba chiar şi porţiuni în care în zilele noastre se află România, Bulgaria, Arabia Saudită - nu putea rămâne indiferent la bogata Grecie. Astfel, între perşi şi greci s-au purtat o serie de războaie, acestea fiind cunoscute sub numele de Războaiele Medice.
Bătălia de la Maraton este prima înfrângere clară a perşilor, care în acele vremuri aveau o armată considerată invincibilă. Cu atât mai impresionant este acest război, cu cât a fost rodul unei strategii noi, aceea a confruntării în câmp deschis, lucru de neconceput până atunci pentru greci, care din pricina efectivelor mai mici preferau zonele greu accesibile, tactică asemănătoare celei folosite de domnitorii noştri în luptele cu trupele otomane.
DeletedUser5209
Guest
Povestea ne poartă la începutul veacului V î.Hr., pe tărâmurile Greciei Antice, pe vremea când perșii ocupaseră Asia Mică și cele 12 colonii grecești din Ionia. Constrângerile economice i-au determinat pe ionieni să se răscoale împotriva perșilor și au cerut sprijinul grecilor din Europa de astăzi. Cu ajutoul Atenei și Eretriei, coloniile grecești au atacat forțele persane, însă au fost înfrânte decisiv în bătălia de la Lade. Dorind să se răzbune pe atenieni pentru spijinirea revoltei antipersane, dar și să își consolideze stăpânirea sa în Tracia, în 490 î.Hr., regele Darius I și-a pus în mișcare întreaga flotă și armată și a traversat Marea Egee conform lui Herodot cu 200.000 de soldați și 10.000 de călăreți în 600 de corăbii.
După cucerirea și distrugerea mai multor cetăți(chiar și Eretria), inclusiv insula Eubeea din vecinătatea Atenei a acceptat suzeranitatea persană, oferind simbolic apă și pământ lui Darius. Orientalii au ancorat în golful orașului Maraton, aflat la doar 40 de km de Atena. Vestea debarcării lor a ajuns la Atena și a provocat panică. Grecia era în pericol să dispară înainte de a avea șansa să se cristalizeze într-o națiune, ea fiind compusă la acea vreme din orașe-state neunificate. Miltiade, cu 20.000 de ostași (sursele variază) înarmați sumar, instruiți în grabă și fără experiență, a pornit împotriva inamicilor. Regulamentul militar îl obliga să împartă conducerea cu alți 9 generali. În plus la greci exista o anume presiune. Dacă se întorceau învingători, erau suspectați că ar fi vrut să exploateze victoria în scopuri politice și își pierdeau din credibilitate. Marele noroc al lui Miltiade a fost că în ziua bătăliei, pe 12 septembrie, la comandă era Aristide. Acesta, fiind un om cinstit, a recunoscut că Miltiade era un strateg mai bun ca el și i-a cedat locul. Noul comandant știa că armata persană era puternică în centru și slabă pe flancuri. Luați individual erau oșteni remarcabili, dar nu se pricepeau la manevre colective. Bătălia de la Maraton s-a încheiat cu victoria elenilor. Conform surselor istorice, toate grecești, 6.400 de perși au fost uciși, iar în randul apărătorilor au existat doar 192 de victime ateniene și 11 de la Plateea (cifre ce sunt puțin credibile).
În scenă intră celebrul Fedippide. Acesta era curier profesionist și a fost însărcinat înainte de luptă să se ducă la Sparta (la circa 210 de km.) să ceară ajutor. Spartiații nu au dorit să lupte deoarece ei puratu război doar când era lună plină, nedorind să îi supere pe zei. După ce a parcurs 420 de km. Fedippide și-a dovedit vitejia împotriva perșilor. După bătălie i s-a ordonat să alerge pânâ la Atena, pentru a da vestea stălucitei victorii. Acesta a alergat cei 42 de km în aproximativ 4 ore, a strigat “Nenikikamen!” (Am învins!), după care s-a prăbușit la pământ și a murit.
Grecii au considerat că niciodată un om nu a avut parte de o moarte mai glorioasă și au hotărât, ca în amintirea curajosului soldat, să introducă proba de maraton în cadrul Jocurilor Olimpice. Legenda maratonului nu este legată însă numai de numele Greciei antice, însăși casa regală britanică a avut un cuvânt de spus. La Jocurile Olimpice din anul 1908, coroana a pretins ca startul la maraton să se dea din fața palatului Windsor, astfel încât familia să poată urmări de la fereastră startul competiției. Astfel s-a oficializat distanța probei ca fiind 42,195 de km, exact distanța de la palat la stadionul Olimpic, unde era linia de sosire era exact în fața lojei regale.
După cucerirea și distrugerea mai multor cetăți(chiar și Eretria), inclusiv insula Eubeea din vecinătatea Atenei a acceptat suzeranitatea persană, oferind simbolic apă și pământ lui Darius. Orientalii au ancorat în golful orașului Maraton, aflat la doar 40 de km de Atena. Vestea debarcării lor a ajuns la Atena și a provocat panică. Grecia era în pericol să dispară înainte de a avea șansa să se cristalizeze într-o națiune, ea fiind compusă la acea vreme din orașe-state neunificate. Miltiade, cu 20.000 de ostași (sursele variază) înarmați sumar, instruiți în grabă și fără experiență, a pornit împotriva inamicilor. Regulamentul militar îl obliga să împartă conducerea cu alți 9 generali. În plus la greci exista o anume presiune. Dacă se întorceau învingători, erau suspectați că ar fi vrut să exploateze victoria în scopuri politice și își pierdeau din credibilitate. Marele noroc al lui Miltiade a fost că în ziua bătăliei, pe 12 septembrie, la comandă era Aristide. Acesta, fiind un om cinstit, a recunoscut că Miltiade era un strateg mai bun ca el și i-a cedat locul. Noul comandant știa că armata persană era puternică în centru și slabă pe flancuri. Luați individual erau oșteni remarcabili, dar nu se pricepeau la manevre colective. Bătălia de la Maraton s-a încheiat cu victoria elenilor. Conform surselor istorice, toate grecești, 6.400 de perși au fost uciși, iar în randul apărătorilor au existat doar 192 de victime ateniene și 11 de la Plateea (cifre ce sunt puțin credibile).
În scenă intră celebrul Fedippide. Acesta era curier profesionist și a fost însărcinat înainte de luptă să se ducă la Sparta (la circa 210 de km.) să ceară ajutor. Spartiații nu au dorit să lupte deoarece ei puratu război doar când era lună plină, nedorind să îi supere pe zei. După ce a parcurs 420 de km. Fedippide și-a dovedit vitejia împotriva perșilor. După bătălie i s-a ordonat să alerge pânâ la Atena, pentru a da vestea stălucitei victorii. Acesta a alergat cei 42 de km în aproximativ 4 ore, a strigat “Nenikikamen!” (Am învins!), după care s-a prăbușit la pământ și a murit.
Grecii au considerat că niciodată un om nu a avut parte de o moarte mai glorioasă și au hotărât, ca în amintirea curajosului soldat, să introducă proba de maraton în cadrul Jocurilor Olimpice. Legenda maratonului nu este legată însă numai de numele Greciei antice, însăși casa regală britanică a avut un cuvânt de spus. La Jocurile Olimpice din anul 1908, coroana a pretins ca startul la maraton să se dea din fața palatului Windsor, astfel încât familia să poată urmări de la fereastră startul competiției. Astfel s-a oficializat distanța probei ca fiind 42,195 de km, exact distanța de la palat la stadionul Olimpic, unde era linia de sosire era exact în fața lojei regale.
DeletedUser7851
Guest
Cum procedati in cazul in care primiti un atac cu revolta?
stamatecostica
Membru activ
Arunc telefonul 
))
))DeletedUser16203
Guest
O mica rutina revigoranta :
- simulare trupe
- după 10 minute o mica vraja
- cerut sprijin din scurt
- activat garda.
- spus o rugăciune)
- simulare trupe
- după 10 minute o mica vraja
- cerut sprijin din scurt
- activat garda.
- spus o rugăciune
)DeletedUser7851
Guest
Stiti cine a fost zeul Zibeltiurdos?
DeletedUser14447
Guest
În credințele religioase ale tracilor, Zibelthiurdos, Zbelthurdos sau Zbelsurdos, era un zeu al furtunii. Precum Zeus, se spune că și Zibelthiurdos mânuia fulgerele și tunetele.
DeletedUser16549
Guest
Zibeltiurdos era zeu al furtunii, tunetelor şi al fulgerelor, versiunea tracă a zeului dac Gebeleizis.
stamatecostica
Membru activ
era zeul fulgerului si al orizontului la daci, probabil versiunea daca a zeului trac al furtunii, al tunetelor si al fulgerelor, Zibeltiurdos. In perioadele mai tarzii ale existentei dacilor, Gebeleizis pare sa fie confundat cu Zamolxis, ca zeu suprem. Mai este cunoscut si sub numele de cavalerul trac Derzelas sau Derzis.
Era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba. Fulgerele si tunetele erau manifestarile sale.
Era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba. Fulgerele si tunetele erau manifestarile sale.
DeletedUser5209
Guest
Zibeltiurdos (sau Gebeleizis)...acesta era zeul fulgerului si al orizontului la daci, probabil versiunea daca a zeului trac al furtunii, al tunetelor si al fulgerelor, Zibeltiurdos.
Era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba. Fulgerele si tunetele erau manifestarile sale.
În perioadele mai târzii ale existentei dacilor, Gebeleizis pare sa fie confundat cu Zamolxis, ca zeu suprem.
Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materiala, la cea spirituala, cea a mortilor, peste care guverna, zeul lor, Zamolxes.
Mitologia traco-daca, este una matura, bine închegata, cu un panteon restrâns, zeii fiind putini, dar cu responsabilitati bine definite. Dacii venerau un numar de 4-5 zei majori: Gebeleizis, Bendis, Derzis, un zeu al razboiului, asemanator zeului grec Ares, caruia nu îi stim numele si probabil înca un numar restrâns de zei minori. De la aparitia profetului Zamolxis în Dacia, religia dacica devine monoteista, acest profet fiind divinizat dupa moarte si considerat zeul suprem.
Era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba. Fulgerele si tunetele erau manifestarile sale.
În perioadele mai târzii ale existentei dacilor, Gebeleizis pare sa fie confundat cu Zamolxis, ca zeu suprem.
Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materiala, la cea spirituala, cea a mortilor, peste care guverna, zeul lor, Zamolxes.
Mitologia traco-daca, este una matura, bine închegata, cu un panteon restrâns, zeii fiind putini, dar cu responsabilitati bine definite. Dacii venerau un numar de 4-5 zei majori: Gebeleizis, Bendis, Derzis, un zeu al razboiului, asemanator zeului grec Ares, caruia nu îi stim numele si probabil înca un numar restrâns de zei minori. De la aparitia profetului Zamolxis în Dacia, religia dacica devine monoteista, acest profet fiind divinizat dupa moarte si considerat zeul suprem.
DeletedUser7851
Guest
Alta zi, o noua intrebare: Zeul Dagda
Carei culturi apartine si ce puteri are?
Carei culturi apartine si ce puteri are?
DeletedUser15855
Guest
Dagda ... hmm , din ce stiam este un zeul celtic cu un ciomag, avand 2 puteri :
Una de a ucide si una de a invia. Pe langa asta , el are o harta ce ii face pe cei ce il asculta sa isi schimbe starea de la plans , la ras si intr-un final la somn. Asta nu o stiu sigur dar mi se pare ca putea schimba anotimpurile.
Acum apreciez orele de Latina din liceu)
Una de a ucide si una de a invia. Pe langa asta , el are o harta ce ii face pe cei ce il asculta sa isi schimbe starea de la plans , la ras si intr-un final la somn. Asta nu o stiu sigur dar mi se pare ca putea schimba anotimpurile.
Acum apreciez orele de Latina din liceu
)
stamatecostica
Membru activ
Dagda este zeul-tată, soțul zeiței Morrigan și tatăl zeiței Brigit, care domnește asupra tuturor celor create și se manifestă prin fulgere sau tunete și prin razele luminoase create. Deține un ciomag, care are un capăt care ucide și unul care învie, precum și un cazan magic. Dagda posedă și o harfă fermecată, care provoacă auditoriul, rând pe rând, într-un plâns irezistibil, apoi un râs nebun și un somn profund. Are numeroși copii, dintre care cel mai important este Oengus, zeul dragostei și al soarelui.
În Țara Galilor, Dagda este întâlnit sub numele de Gwydion, iar în Galia cu numele de Sucellos.
În Țara Galilor, Dagda este întâlnit sub numele de Gwydion, iar în Galia cu numele de Sucellos.
DeletedUser13231
Guest
In mitologia celta: Dagda - Zeul cel bun, zeul cerurilor, parintele zeilor si al oamenilor, Lordul Vietii si al Mortii, Zeul Magiei si al Pamantului. Are un ciomag, care are un capăt care ucide și unul care învie. Undry era cazanul sau care era un fel de corn al abundentei: oferind cantitati nelimitate de hrana. Dagda avea si o harpa care decidea succesiunea anotimpurilor. Era intruchipat avand o tunica maro care ii trecea putin de solduri si o capa ce ii acoperea umerii, in picioare avand cizme de calarie.
DeletedUser16072
Guest
În mitologia celtică, Dagda este zeul-tată, soțul zeiței Morrigan și tatăl zeiței Brigit, care domnește asupra tuturor celor create și se manifestă prin fulgere sau tunete și prin razele luminoase create. Deține un ciomag, care are un capăt care ucide și unul care învie, precum și un cazan magic. Dagda posedă și o harfă fermecată, care provoacă auditoriul, rând pe rând, într-un plâns irezistibil, apoi un râs nebun și un somn profund. Are numeroși copii, dintre care cel mai important este Oengus, zeul dragostei și al soarelui.
În Țara Galilor, Dagda este întâlnit sub numele de Gwydion, iar în Galia cu numele de Sucellos
În Țara Galilor, Dagda este întâlnit sub numele de Gwydion, iar în Galia cu numele de Sucellos
DeletedUser12804
Guest
zeul contradictiilor, invie si omoara, cei ce-l asculta rad si plang, ca unelte are ciomag si oala iar ca manifestare asemanator lui zeus, poate chiar o alta interpretare la celti a lui prin tunete si fulgere
DeletedUser16184
Guest
mitologia celtică, Dagda este zeul-tată, soțul zeiței Morrigan și tatăl zeiței Brigit, care domnește asupra tuturor celor create și se manifestă prin fulgere sau tunete și prin razele luminoase create. Deține un ciomag, care are un capăt care ucide și unul care învie, precum și un cazan magic. Dagda posedă și o harfă fermecată, care provoacă auditoriul, rând pe rând, într-un plâns irezistibil, apoi un râs nebun și un somn profund. Are numeroși copii, dintre care cel mai important este Oengus, zeul dragostei și al soarelui.
În Țara Galilor, Dagda este întâlnit sub numele de Gwydion, iar în Galia cu numele de Sucellos.
În Țara Galilor, Dagda este întâlnit sub numele de Gwydion, iar în Galia cu numele de Sucellos.
akali7
Membru activ
Dagda - Zeul cel bun, zeul cerurilor, parintele zeilor si al oamenilor, Lordul Vietii si al Mortii, Zeul Magiei si al Pamantului. Dagda a avut multi copii, cei mai importanti fiind: Brigit, Angus, Midir, Ogma si Bodb cel Rosu. Undry era cazanul sau care era un fel de corn al abundentei: oferind cantitati nelimitate de hrana. Dagda avea si o harpa care decidea succesiunea anotimpurilor. Era intruchipat avand o tunica maro care ii trecea putin de solduri si o capa ce ii acoperea umerii, in picioare avand cizme de calarie.
alexbosu2011
Membru
Dagda este un zeu ce apartine mitologiei celtice si este portretizat ca o figura tata, capetenie și druid. El este asociat cu fertilitatea, agricultura, masculinitatea si forta, precum și magia, druidria si întelepciunea. Se spune ca el are control asupra vietii si a mortii, vremea si culturile, precum si timpul și anotimpurile. El este adesea descris ca un om mare sau gigant purtand o mantie cu gluga. El detine un toiag magic, care poate ucide cu un capat si aduce la viata celalalt, un cazan care nu functionează niciodată gol si o harpa magica care poate controla emotiile barbatilor si schimba anotimpurile.
Cine zice ca scoala nu ajuta niciodata?)
Cine zice ca scoala nu ajuta niciodata?
)- Stare