Martie ...da, e martie dragii mei ...!!!
Luna in care renaste natura ,luna in care omagiem cele mai dragi fiinte de langa noi ,mama ,sotia ,fiica ...tot ce ne este mai drag in aceasta lume !
Initial nu ma gandeam sa particip la acest concurs deoarece ca barbat ,nu stiam cum sa abordez tema concursului , si mai e si foarte mult timp de cand am purtat ultimul martisor
Insa ,mi-am adus aminte de un lucru, de o povestioara pe care vreau sa o impartasesc cu voi ...as putea sa ii pun si un titlu deoarece, cred ca veti fi de acord cu mine ,se va intinde pe cateva randuri ...
Povestea ghiocelului !
Acesta e titlul povestioarei mele ,si este una dintre amintirile care m-au urmarit ani la rand
In ultima zi a lunii februarie , cum se obisnuieste ma pregateam sa socotesc de cate martisoare voi avea nevoie ,grea dilema deoarece pe atunci eram 43 de copii in clasa, din care mai bine de jumatate erau fete, si pe langa asta mai aveam si doamna invatatoare , bineanteles , mama ,bunica ,matusa ,verisoara ...pfuii ce sa va spun era o "adevarata drama"...banii de buzunar erau putini ,de economii ....ce sa fie vorba !...ma tot gandeam ,oare cum as putea oare sa trec cu bine peste acea data de 1 Martie !!!
Cand s-au terminat cursurile , era un ger naprasnic imi aduc aminte ....in drum spre casa, nu departe insa de scoala unde inavatam ,infofolit cu fularul pana langa ochi , in fata mea apare o masuta plina de buchetele cu ghiocei ...ridic privirea ,si in fata mea apare chipul bland al unei batranici ...imi amintesc cum, cu uimire am regasit in chipul ei intruchiparea fidela a Sfintei Vineri din povestile pe care le citeam in acea vreme ,era exact asa cum in imaginatia mea de copil, ar fi putut arata acel personaj atat de iubit.
Ma uit la masuta plina cu gingasele flori si o intreb, pretul unui buchetel ...pretul a fost ,nu mai retin acum, insa era o suma nu modesta, ci foarte modesta ,poate pretul unui bilet la cinema in acea vreme ....fara sa mai stau pe ganduri am cumparat aproape toate buchetelele , care ,dupa cum am socotit eu trebuiau sa fie mai mult decat suficiente pentru ce aveam eu nevoie ....batranica insa a insistat sa iau toate buchetelele desi eu ii explicam ca nu mai am alti bani la mine ,aceasta mi le-a daruit pe restul .
I-am multumit si i-am promis ca a doua zi ii voi aduce restul de bani ,lucru pe care l-am si facut .
Pot sa va spun insa ca buchetelele daruite a doua zi au starnit bucuria celor carora le-am oferit.
Povestea merge insa mai departe si spre sfarsitul verii am reintalnit-o pe batranica din povestioara mea,care de aceasta data avea pe masuta binecunoscuta pere dulci si zemoase ...mmm, parca acum le simt gustul parfumat .
A trecut si vara , a inceput din nou scoala si toamna tarzie cu ploile ei reci a venit ...a dat bruma si intr-o zi pe acelasi drum in acelasi loc batranica mea avea in niste cornete din ziar scoruse sau mosmoane cum se numesc in alte parti , gustul acestora inca imi rascoleste amintirile .
Ani la rand in acealsi loc pe aceeasi masuta ,in aceleasi anotimpuri i-am fost client fidel ,batranica insa an dupa an devenea tot mai aplecata ,mai garbova insa chipul ei bland era tot acelasi ...au trecut ani ,am ajuns la liceu ,am terminat liceul ...aceeasi poveste ca a oricaruia ....am uitat de batranica mea ,pana intr-o zi acum 5 ani .
Partea cea mai interesanta din povestire acum incepe ...
Asa cum va spuneam mai sus in urma cu 5 ani, impreuna cu sotia mea ,cautam o casa ,un camin pentru familia noastra ,deoarece stiti cum e atunci cand esti acasa cu parintii sau cu socrii dupa caz e mai dificil ,iar a sta cu chirie nu e intotdeauna o optiune buna ...sotia insa era foarte nehotarata cum sa fie acea casa ,asa ca am inceput sa o cautam sa fie cat mai apropiata de suma pe care o aveam la dispozitie ,am gasit o casa care se apropia de suma pe care o aveam insa aceasta era nelocuita de 12 ani ,,,va dati seama ce era acolo !!!
Cand am intrat impreuna cu o nepoata a fostului proprietar m-am ingrozit ,era iulie dupa un sezon de ploi ,asa ca vegetatia luxurianta, la propriu ,invelea tot ce se putea , a trebuit sa ne facem loc ca si in jungla amazoniana ...totusi dupa ce am analizat un pic situatia ne-am dat sema ca nu e asa grava situatia si pana la urma am cumparat casa la un pret derizoriu nu stiu cum sa va spun .
Dupa 3 luni de munca totul a fost pus la punct si impreuna cu sotia si fiul meu ne-am mutat in caminul mult dorit ,aveam casuta noastra cu ,curte mare incapatoare ,o gradina ca in povesti cu pomi fructiferi de toate felurile vita de vie ,anexe ....insa surpriza a venit in primavara ...da asa cum probabil ati ghicit de sub patura de zapada si-au scos clopotei gingasii ghiocei .
Atunci mi-am adus aminte de acel episod din copilarie ,episod pe care i l-am povestit si fiului meu ...insa pot sa va spun ca nu acesta finalul povestirii mele ...!!!
Dupa cum probabil unii v-ati dat seama casuta era a batranicii din povestea mea ...am recunoscut parul garbovit de batranete insa care si acum imi face perele dulci si zemoase ,iar ghioceii... chiar azi am fost in curte si exact ca acum 4 ani, din zapada isi ridica clopoteii mangaiati de soarele bland care astazi a stralucit cu generozitate ...
O sa va spun ca o lacrima imi curge in coltul ochilor la finalul acestei povestiri ...totusi o sa va arat si o fotografie facuta in urma cu cateva ore acestor minunati vestitori ai primaverii, care va doresc sa o aveti minunata !